„Fă ce face popa!” Nu, nu e o greşeală, cum mulţi s-ar grăbi să spună. Trei preoţi catolici au vrut să arate că proverbele pot fi contrazise în realitate şi poţi face mai mult decât ce zice popa: cu un gest simplu să dăruieşti viaţă. Şi cum sângele este viaţă, cei trei au devenit donatori, chiar cu carnet.
„Iniţiativa a început acum mai bine de 2.000 de ani cu Hristos care s-a jertfit, şi-a dat sângele să ne mântuiască”, i-au îndemnat ei pe credincioşi să se implice în campania umanitară, într-un filmuleţ postat pe internet şi care în câteva ore a devenit viral. Unul dintre cei trei preoţi este chiar Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Arhidiocezei Catolice din Bucureşti. Într-un interviu pentru gândul, el a povestit de unde a pornit ideea de a lansa o campanie de donare de sânge printre credincioşii catolici şi nu numai, dar şi de ce s-au înregistrat şi au postat filmuleţul pe Facebook. De Paştele ortodocşilor, preotul catolic le transmite acestora să fie „luminoşi” şi să spună mai departe vestea cea bună. „Care este vestea cea bună? Învierea. Învierea în ce formă? În toate formele. Dacă este şi prin donarea de sânge, şi prin dăruirea unui cuvânt sau a unui surâs, şi prin întoarcerea la familie, la gânduri bune, şi prin renunţarea la exacerbări de tot felul, acest lucru înseamnă viaţă, adică învierea din morţi a fiecăruia dintre noi”, a transmis prelatul.
Francisc Doboş nu s-a gândit nicio clipă că video-ul în care, alături de alţi doi colegi, le vorbeşte oamenilor despre donarea de sânge va deveni viral pe internet. „E o idee jucăuşă. E o joacă de adulţi”, a spus Francisc Doboş, care precizează că a ales acest mod de comunicare pentru că şi preoţii trebuie să ţină pasul cu modul de comunicare al oamenilor şi al tinerilor în special. „Tinerii ne provoacă, dar suntem şi noi tineri. Nu putem noi să vorbim încă la galenă şi toată lumea să fie pe Facebook. Dacă acest lucru ajută ca alţi oameni să devină mai luminoşi, e foarte bine!”, a spus Francis Doboş. Purtătorul de cuvânt al Arhidiocezei Catolice din Bucureşti nu vrea să fie în centrul atenţiei, ci numai ca mesajul lui să ajungă la cât mai multă lume. „Eu mă simt un pic lipsit de confort la această constipare spirituală. Şi atunci când spunem lucruri spirituale, de sens, o putem transmite cu inima, nu ca poruncă, nu doar ca frică de Dumnezeu, ci de iubire de oameni. Şi nu puteam să nu o spunem aşa cum vorbesc lucrurile astăzi, adică cum vorbesc oamenii, dar să avem conţinut spiritual, conţinut de sens al vieţii”, a spus Francisc Doboş.
Digitalizarea modului de comunicare al preoţilor catolici a avut loc treptat. Acum, toate slujbele de la Catedrala Catolică Sfântul Iosif din Capitală se transmit online. „Noi avem un proiect care a început în urmă cu un an de zile, catedralaonline, şi tot ce este în catedrală se vede online. De Paşte s-au transmis toate slujbele după regie proprie. Folosim şi reţelele sociale, pagina de Facebook a Arhiepiscopiei, pagina centrului de comunicaţii Angelus”, arată preotul.
„E o iniţiativă care are la bază un fundament spiritual. Ideea nu ne-a venit nouă, preoţilor, nu a venit ierarhiei. A fost o întrepătrundere de factori. De fapt, a venit de la un voluntar, Cristina se numeşte. Ea, luând legătura cu mai mulţi medici catolici şi apoi venind şi la Arhiepiscopie, ne-am adunat câţiva preoţi şi am discutat. Nu a venit ierarhic, ca o iniţiativă de sus. Şi atunci ne-am gândit cum să facem să ajungă la mai mulţi credincioşi. În fond, nu era ideea să ieşim în piaţa publică, ci să ajungă în parohiile noastre. Am făcut un afiş care să ajungă în parohiile noastre cu îndemnurile adresate către preoţi să le spună credincioşilor cine poate dona ca să dăruiască viaţa. Noi deja i-am anunţat pe preoţi în Joia Mare, când au fost la Bucureşti toţi preoţii din Arhidieceză. Dar am zis: care este soarta unui anunţ de la centru? Ca oricare anunţ este pus pe un perete şi poate acolo moare. Şi atunci am zis că înainte să le trimitem anunţul sau să le solicităm preoţilor, să ne ducem noi câţiva să donăm”, povesteşte preotul.
„Îmi doresc din toată inima să ieşim din teamă”
Prelaţii catolici nu sunt de fapt la prima donare de sânge, în ianuarie au mai donat sânge pentru un preot catolic din Giurgiu care avea nevoie de transfuzii. „De atunci cred că s-a născut şi ideea să donăm mai des, nu numai la nevoie, să facem o normalitate din asta. Şi să-i îndemnăm şi pe alţii” a spus Francisc Doboş.
Despre momentul donării de sânge, Vinerea Mare a ortodocşilor, preotul spune că în niciun caz nu a vrut să fie o provocare.
„Faptul că am făcut lucrul ăsta în Vinerea Mare a ortodocşilor a fost o providenţă, şi nu cred că a fost minima intenţie a niciunuia dintre noi să fie altfel, ci dimpotrivă poate fi considerat ca providenţă, pentru că în aceste zile de har, şi pentru catolici şi pentru ortodocşi, oamenii sunt mai sensibili la ce s-a întâmplat, la ce a făcut Dumnezeu pentru noi, la ce se întâmplă în aceste zile -Moarte, Răstignire şi Înviere- şi în felul acesta putem ajunge la sufletele altora. De ce nu am făcut-o vinerea trecută? Pentru că era Vinerea Sfântă pentru noi şi noi am ţinut post, şi nu se poate să ţinem post şi să donăm. Dar acolo nu a fost niciun scop provocativ”, a spus preotul.
Dacă oamenilor nu ar mai fi temători şi dacă s-ar gândi că prin donare dăruiesc de fapt viaţă, atunci situaţia donaţiilor de sânge ar fi alta în România. Pentru asta oamenii au nevoie de un îndemn şi un exemplu în acelaşi timp, mai arată preotul Francisc Doboş. „Eu îmi doresc din toată inima să ieşim dintr-o teamă, teama de a dona, teama de a fi inhibat. Pentru că fiecare poate fi atins de un imbold, în viaţă avem nevoie care să ne dea un imbold sau să ne arate direcţia. Şi atunci cu siguranţă o vom face”, mai spune prelatul.
Pe de altă parte, preotul afirmă că imboldul a fost iniţiat în primul rând pentru catolici, dar el vrea să de adreseze fiecărui om, indiferent de confesiune religioasă. „Îl îndemn pe orice om, pentru că sângele lui este viaţă şi putem da viaţa printr-o acţiune umanitară. Această iniţiativă este adresată oricui, pentru că sângele, care are viaţă, nu are confesiune religiosă, este al Bunului Dumnezeu”, afirmă Francisc Doboş.
„Care este vestea cea bună? Învierea. Învierea în ce formă? În toate formele”
Pentru românii care sărbătoresc Învierea Domnului, preotul nu are un mesaj anume, dar aminteşte de Evanghelia de sâmbătă în care se vorbeşte despre Înviere. „Se spune că după ce a înviat, Iisus i-a apărut Mariei Magdalena din care a scos şapte diavoli, ea a plecat a povesti, dar n-au crezut-o. După aceea le-a apărut celor doi ucenici care mergeau la câmp şi nici ei n-au crezut. Mai apoi le-a apărut celor 11 mucenici şi le-a spus: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi vestea cea bună la toată făptura. Care este vestea cea bună? Învierea. Învierea în ce formă? În toate formele. Dacă este şi prin donarea de sânge, şi prin dăruirea unui cuvânt sau a unui surâs, şi prin întoarcerea la familie, la gânduri bune, şi prin renunţarea la exacerbări de tot felul, acest lucru înseamnă viaţă, adică învierea din morţi a fiecăruia dintre noi”, a spus Francisc Doboş.
Preotul spune că mărturisirea „Hristos a Înviat!”, pe care oamenii o rostesc în noaptea de Înviere, n-ar trebui să fie numai un cuvânt. ”Ci să reflecte o transformare, nu în a fi mai bun, ci a ne converti, adică în a fi sfinţi”, spune preotul.
„Să fim mai luminoşi. Hristos nu a venit să ne spună să fim mai buni, mai buni în comparaţie cu ce? Ci ca noi să fim mai eficienţi în termeni de viaţă, atunci când vorbim, când ne întâlnim să avem în comunicarea noastră această strălucire că am privit în cer şi că de acolo ceva se reflectă în privirea mea, în modul de a vorbi cu oamenii, cu familia, cu prietenii, de a coborî din autobuz”, arată Francisc Doboş.
În privinţa donării de sânge, preotul spune că acest lucru este valabil şi pentru cei care nu cred atât de mult în Dumnezeu. „Lor nu le spun că Hristos şi-a dat sângele pentru ca noi să ne mântuim, ci că printr-un gest simplu precum donarea de sânge putem să dăruim viaţă altora cărora bolile sau accidentele pare că le ia viaţa din vene. Şi este mai mare bucuria în a da decât a primi. Nu este nicio nuanţă de orgoliu atunci când dai, nu eşti pe o treaptă superioară”, conchide preotul Francisc Doboş, care arată că oamenii au nevoie să simtă că Dumnezeu învie prin fiecare dintre noi.
sursa: gandul.info
Comentariile sunt închise.