Duminică, Secretarul de Stat american, John Kerry, şi omologul său rus au căzut de acord că este nevoie de o soluţie politică a situaţiei din Ucraina şi au spus că plănuiesc să continue discutarea unor căi de a ameliora criza referitoare la viitorul ţării şi anexarea Crimeii de către Rusia. Cu toate acestea, nicio parte nu a avut o soluţie, iar Rusia nu a acceptat să retragă cele peste 40 000 de trupe despre care SUA susţin că sunt adunate lângă graniţa Ucraine.
„Amândoi recunoaştem importanţa găsirii unei soluţii diplomatice şi ,simultan, satisfacerea nevoilor poporului ucrainean şi am căzut de acord în această privinţă”, a declarat Kerry după întâlnirea cu Ministrul de Extern rus, Sergei Lavrov.
Într-o conferinţă de presă separată, Lavrov a spus că au căzut de acord să lucreze pentru asigurarea drepturilor minorităţilor şi a celor „lingvistice” în Ucraina, a cărei populaţie are o proporţie mare de etnici ruşi. Atitudinea faţă de aceştia este crucială deoarece oficialii vestici se tem că ar putea servi drept motiv pentru o intervenţie militară în estul Ucrainei, unde trăiesc mulţi vorbitori de rusă.
Oficialii americani au declarat că strategia pe care Kerry a folosit-o la întrevederea ce a durat patru ore a constat în susţinerea ideei că liderii Ucrainei au început deja să se adreseze principalelor griji ale Rusiei, printre care drepturile vorbitorilor de rusă, desfiinţarea armatei neregulate de rezervă şi reformele constituţionale. Partea rusă a părut să recunoască o parte din aceste lucruri.
Kerry a spus că a subliniat anumite idei pe care Vladimir Putin ar trebui să le ia în considerare, idei ce vizează reducerea numărului de forţe pe care Rusia le are lângă Ucraina. Nu a fost clar care ar putea fi răspunsul lui Putin sau ce ar putea cere în schimb.
Nu au fost făcute progrese nici în rezolvarea problemelor legate de Crimeea, peninsula ucraineană pe care Rusia a luat-o în pofida protestelor viguroase din partea Ucrainei şi a naţiunilor vestice.
Kerry şi Lavrov nu au stabilit o dată pentru o viitoare întâlnire.
Întrevederea ce a avut loc între cei doi a fost aranjată după ce Putin l-a sunat vineri pe Obama pentru a discuta ultima propunere făcută de americani referitoare la rezolvarea crizei. Pentru SUA, chiar şi o urmă de progres ar putea oferi răgazul necesar căutării unei soluţii politice. Pentru Rusia, aparenţa flexibilităţii ar putea să îi ajute să prevină mai multe sancţiuni din partea vestului şi să descurajeze NATO în efectuarea unor acţiuni mai dure.
Miniştrii de externe ai NATO se vor întâlni marţi şi miercuri pentru a decide cum vor întări militar alianţ, cum vor asigura membri din estul Europei şi cum să ajute Ucraina. Duminică, Pentragonul a declarată că Generalul Philip Breedlove, comandatul şef al NATO şi liderul Comandamentului European al armatei americane a fost trimis mai devreme în Europa din Washington, fapt ce semnalează continuarea tensiunilor.
Înainte de întâlnirea de duminică, ambii oficiali şi-au exprimat susţinerea schimbărilor constituţionale în Ucraina menite să protejeze drepturile populaţiei vorbitoare de rusă. Dar, în timp ce ambele părţi au folosit aceeaşi terminologie, experţii avertizează că aceasta pare să ascundă viziune divergente despre gradul de independenţă al Ucrainei faţă de Moscova.
Este, într-adevăr, scopul noului sistem federal să împuternicească oficialii locali şi să acorde provinciilor compuse majoritar din vorbitori de rusă un cuvânt mai important în privinţa impozitelor şi a altor probleme regionale, aşa cum au sugerat oficialii americani care s-au consultat cu liderii ucraineni? Sau este scopul acestuia să stabilească regiuni autonome care ar fi sub influenţa Moscovei şi care şi-ar putea exercita veto-ul în probleme naţionale precum cele legate de politică externă, un rezultat despre care oficialii vestici cred este plănuit de Putin?
„Structura guvernamentală a ucrainei a fost întotdeauna prea centralizată în Kiev”, a spus Steven Pifer, fost ambasador al SUA în Ucraina.
„De exemplu, Preşedintele numeşte guvernatorii provinciali”, a adăugat acesta. „Răspândirea puterii din Kiev către capitalele provinciale pentru a se ocupa de aspectele regionale ar promova o guvernare mai eficientă şi mai responsabilă. Dar trebuie să fim bănuitori în privinţa poziţiei Rusiei. Moscovei nu îi pasă de o guvernare mai eficientă, ci vrea să creeze condiţii pentru implicarea în politica internă a Ucrainei.”
Conform planului rusesc anunţat în această lună, regiunile conduse de guvernatori aleşi ar avea „largi puteri” pentru a stabili politici economice şi „legături economice şi culturale cu ţările învecinate”, a declarat Lavrov într-un interviu televizat, înainte de întâlnirea cu Kerry.
Totodată, Lavrov a negat acuzaţia conform căreia Rusia vrea să folosească o formă federală de guvernare pentru a submina economia, susţinând că a a fost vorba „doar de o înţelegere pentru respectarea fiecărei regiuni, tradiţiilor, obiceiurilor, culturii şi limbii acestora- doar astfel vor fi asigurate unitatea şi stabilitatea statului ucrainean.”
În planul Kremlinului, limba rusă va deveni limbă oficială, la fel ca ucraineana. Iar Constituţia Ucrainei, a adăugat Lavrov, va asigura formal faptul că ţara „nu va face niciodată parte dintr-un bloc” precum NATO.
Oficialii americani au declarat că documentul pe care i l-au oferit lui Lavrov lunea trecută ca răspuns la planul Rusiei a fost pregătit în cooperare cu Guvernul interimar al Ucrainei. Prin acesta au fost solicitate discuţii directe între oficialii ruşi şi cei ucraineni, desfiinţarea armetelor nepermanente- unele dintre aceste fiind susţinute de Moscova- şi asumarea de către Rusia a angajamentului de a ameliora conflictul.
Kerry a declarat că federalizarea a rămas o problemă ce trebuie gândită de ucraineni şi că el şi Lavrov nu au discutat-o extensiv duminică. Totuşi, ruşii au refuzat să negocieze cu Guvernul ucrainean, considerându-l ilegitim.
După declaraţiile televizate ale lui Lavrov, Guvernul Ucrainei a dat un răspuns concis, susţinând că cele spuse de Lavrov au „tonul unui ultimatum” şi solicitând Rusiei să se preocupe de tratamentul propriilor „minorităţi naţionale, inclusiv cea a ucrainenilor”.
Acest articol este semnat de Michael R. Gordon si Neil MacFarquhar.
Traducere de UVT.
