Donald Trump s-a instalat la Casa Albă şi, că vor sau nu vor contestatarii săi, împreună cu congresul republican va face o cu totul altă politică decât predecesorul său: iubitorul de islam, de lgbt-ism, de migraţionism, de globalism, de sărăcie (bună pentru că produce mase de votanţi dependenţi de ajutorul de la stat) Barack Hussein Obama. Să sperăm că o va face bine. Şi să aşteptăm a ne pronunţa asupra lui după rezultate.

Iată că fără a avea această răbdare de bun simţ şi conform regulei democratice, în buna tradiţie a stângii, care nu recunoaşte regulile decât atunci când ele îi sunt favorabile, progresiştii naţionali şi internaţionali de toate nuanţele, culorile, orientările sexuale, anarhiile şi revoluţiile s-au unit într-un cor al jelaniei, urii şi furiei groteşti fără precedent. Cei care mint, înşeală, terorizează, jefuiesc, pervertesc, distrug, impun reguli dictatoriale, se joacă cu viaţa şi soarta popoarelor, încearcă să transforme omul într-un toxic robot cretin supus doar plăcerilor şi celor care prin intermediul acestora îl controlează, îl acuză de toate relele pământului pe Donald Trump.

În Finlanda, amintindu-ne de tânărul comsomolist Moruzov din Rusia bolşevică, copiii sunt îndemnaţi prin campanii oficiale să-şi toarne părinţii la poliţie dacă îi aud făcând comentarii critice faţă de autorităţi. În tot Occidentul este pedepsit aşa-zisul discurs al urii (de fapt o punere pe faţă a pumnului în gură celor care îndrăznesc să critice măreţele realizări ale stângii mondiale). În acelaşi timp, în universităţi, în ziare, la televiziuni, în conferinţe şi dezbateri, în discursuri publice peste Trump au fost aruncate tone de fecale, de ameninţări şi de instigări la asasinat, care, în opinia „revoluţionarilor” respectivi sunt o manifestare absolut normală.

Şi asta înainte ca Donald Trump să ajungă preşedinte. Sau de la a cărui investire au trecut doar trei zile. Ce i se poate reproşa? Cuvinte. Intenţii. Declaraţii. Deocamdată, nimic concret.

Obama şi Hillary sunt vinovaţi pentru crime împotriva umanităţii, pentru sacrificarea propriilor soldaţi sau corp diplomatic, pentru introducerea masivă în ţară a musulmanilor, inclusiv a teroriştilor, pentru şomaj, pentru sărăcirea populaţiei, pentru creşterea fără precedent a criminalităţii stradale, pentru datoriile uriaşe lăsate în urmă. Dar ei nu au nicio vină în ochii revoluţionarilor. Ba, din contră. Pentru că cine se aseamănă se adună şi se apără.

Vedete prin a căror minte bat vânturi polare, politicieni interesaţi  numai de afacerile personale, afacerişti criminali care susţin globalizarea (marele guvern mondial este o idee şi un obiectiv al bancherilor şi al stângii deopotrivă – asta pentru că stânga a fost inventată de şi cu banii bancherilor), afacerea numită cândva presă condusă de stânga financiară globalistă, intelectualii de carton ai universităţilor, activişti politici ascunşi sub umbrela civismului sunt astăzi noul val revoluţionar care vorbeşte în numele „binelui”. Evident, al binelui lor şi stăpânilor lor.

Iată câteva mostre de discurs din partea unui astfel de personaj marginalizat, discriminat, hăituit, o victimă a terorii fundamentaliste tradiţionaliste concentrată astăzi în „trumpism”, Madona.

„Bine aţi venit la revoluţia dragostei, la rebeliune, la refuzul nostru de a accepta aceasta nouă epocă a tiraniei. Nu suntem doar noi femeile în pericol, ci toti cei marginalizaţi”, a spus ea la marşul femeilor revoltate de la Washington.
„Binele nu a câştigat alegerile, dar binele va învinge în final. Suntem departe de final, cu acest marş începe povestea noastra. Revoluţia începe aici, cu lupta pentru dreptul de a fi liber, de a fi egali.”
„Detractorilor care cred că acest marş nu va duce la nimic: „Fuck you!”
„Sunt furioasă. M-am gândit să arunc în aer Casa Alba”, dar ştiu că asta nu va schimba nimic. Nu putem cădea prada disperării. Trebuie să ne iubim unul pe altul, altfel murim. Aleg dragostea.”

De menţionat că cele aproape 2 milioane de femei participante la marşuri în întreaga SUA sunt cam totuna cu activul progresist feminin pro-feminism, asiastenţialism, lgbt-ism, migraţionism, islamism, segregaţionism, globalism, ecologism etc.  La marş nu au fost invitate, dar nici nu aveau cum să participe femeile pro-viaţă, identitate, tradiţii, locuri de muncă, creştinism, armonie etc.

Şi o informaţie de ultimă oră: Linda Sarsour, una dintre cele patru organizatoare principale ale marşului, preşedintă a  „Arab American Association” din New York are multiple conxiuni cu organizaţia teroristă Hamas.

Altfel, un discurs plin de dragoste, toleranţă, echilibru, consens, emblematic pentru toate celelalte discursuri, poziţionări, acţiuni ale acestor angelici apărători ai „binelui”, care nu pot crede că Trump şi cei care l-au votat, şi care au o altă viziune asupra semnificaţiei existenţei umane şi asupra lumii, au câştigat. Revărsarea lor de furie, ură şi agresivitate de dimensiuni aproape apocaliptice, cum nu ne-a mai fost dat să trăim decât în comunism şi nazism, vine atât din anti-valorile pentru care luptă cât şi din frustarea pierderii victoriei pe ultimii metri, din neputinţa de a înţelege cum a fost posibil. Dacă asupra legăturii organice şi definitorii, de substanţă dintre furia, ura şi agresivitatea lor şi similarele comuniste şi naziste, voi reveni în alte analize, astăzi vreau să vă prezint (şi să le prezint şi dezamăgiţilor locali, nu puţini) motivele pentru care a fost posibil ca valul Trump să câştige. Le enumeră cu mult bun simţ  Brendan O’Neill  de la revista britanică The Spectator în articolul

Trump.Cum de s-a întâmplat.

S-a întâmplat pentru că aţi interzis sticlele cu băuturi acidulate de mari dimensiuni. Şi fumatul în parcuri. Şi ideile „ofensatoare” în campusuri. Pentru că i-aţi etichetat pe cei care se opun căsătoriei homosexuale ca „homofobi” şi pe cei care se simt nesiguri din cauza migraţiei ca „rasişti”.

Pentru că aţi considerat că a avea o armă, sau a nu fi mâncat niciodată quinoa  sunt indicii ale fascismului. Pentru că aţi considerat că a corecta comportamentul oamenilor este mai important decât să le găsiţi locuri de muncă. Pentru că aţi transformat „om alb” dintr-o descriere într-o insultă. Pentru că aţi folosit  termeni defăimători ca „negaţionist” şi „periculos” împotriva oricui nu împărtăşea eco-pietăţile voastre.

Pentru că aţi tratat dezacordul ca discurs al urii şi critica lui Obama ca extremism. Pentru că aţi vorbit mai mult despre toaletele neutre din punct de vedere al genului (comune), decât despre reintrarea în posesia locuinţelor. Pentru că aţi beatificat-o pe Caitlyn Jenner.   Pentru că aţi incriminat limbajul oamenilor, aţi negat că ar avea calităţile necesare pentru creşterea şi educarea copiilor, v-aţi bătut joc de credinţele lor.

Pentru că aţi urlat atunci când cineva ridiculiza coranul, dar aţi râs atunci când ei batjocoreau Biblia. Pentru că aţi spus că a critica islamul înseamnă islamofobie. Pentru că aţi continuat să le spuneţi oamenilor „Nu poţi gândi aşa, nu poţi spune asta, nu poţi face asta!”.

Pentru că aţi deviat politica de la a face ceva cu oamenii şi pentru oameni către ceva făcut pe ei, pentru „binele” lor. Pentru că i-aţi tratat pe oameni ca pe gunoaie. Iar oamenilor nu le place să fie trataţi ca gunoaie. Trump a fost posibil din cauza voastră.

Sursa: solidaritateeuropeana.wordpress.com