Din străbuni, noaptea de Sf. Andrei poartă denumirea de Andreiul de iarnă, Andrea sau Indrea. Această noapte se spune că deschide Anul Nou Dacic pentru că atunci s-ar trece de la vara cea luminoasă şi călduroasă la întunericul şi frigul iernii.

Din păcate aceste sarbatori  tradiţionale care ţin şi de latura religioasă au fost puse într-un con de umbră de sistemul comunist. În lumea satelor româneşti unele datini încă s-au păstrat.

Noaptea de Sf. Andrei – Debutul Anului Nou Dacic

Conform ziare.com, datorită ritualurilor păstrate de la daci se crede că Andreiul de iarnă ar fi marcat celebrarea Revelionului (Anul Nou) geto-dacic. Acestui An Nou îi corespund următoarele sărbători din vechime:

– Dionisiacele câmpeneşti şi fermentarea vinului la traci
– Brumalia – era o sărbătoare romanică dedicată celebrării solstiţiului de iarnă când se venerau următorii zei romani şi corespondenţii lor greci: Saturn/Cronus şi Ceres/Demeter

Pentru că ne tragem din poporul dac dorim să vorbim puţin despre tradiţia dacică şi despre adevărurile acestui popor.

Dacă acum poporul român creştinat de Apostolul Andrei are ca simbol Crucea pe care Domnul Iisus şi-a dat viaţa spre mântuirea lumii creştine, pe vremea dacilor avea ca simbol lupul.

Despre lupul dacic 

Poporul dac preţuia acest animal temut pentru că credea că acesta este singurul animal care nu putea fi dresat, pentru ei lupul era un animal sacru, la fel cum la indieni este vaca. Dacii se considerau un popor de lupi neînfricaţi. Şi, pentru că se identificau cu această temută şi neîmblânzită creatură, şi-au făcut şi steag pe care aveau ca model un corp de balaur cu cap de lup. Însuşi Marele Iorga a spus despre acest steag că reprezintă “esenţa religiei strămoşeşti”.

După cum relevă istoria, dacii se închinau lui Zamolxis, iar Lupul Alb care era protectorul dacilor se închina acestui zeu. Se pare că legenda acestui animal mare susţinător al zeului Zamolxe se aseamănă foarte mult cu cea a zeului grec Apollo. (Zeul grec avea templul insula Alba, pe malul Mării Negre unde se află acum Insula Şerpilor, insula care a fost în urmă cu mai mulţi ani a românilor.

Se pare că Apollo ierna acolo, în Tracia, în acel tărâm mitologic grec unde se credea că a sălăşluit vântul nordului numit Boreas care domnea în regatul Hiperboreea. Apollo era cel care în acea perioadă domnea peste hiperboreeni şi era cunoscut sub denumirea de Lycantropul sau Lupul Alb, aceste zeu era considerat de către daco-geţi acela care îi proteja şi salva de necazuri.

Odată cu apariţia primelor semne de creştinism s-a dorit să se reteze din atribuţiile magice ce i-au fost conferite Lupului alb astfel că Samedru sau Sfântul Petru a fost investit cu titulatura de pastor al lupilor ce au fost consideraţi drept câinii acestuia. Sf. Petru şi cu Apostolul Andrei au fost cei care au dus cuvântul lui Iisus în lume, şi au creştinat anumite popoare, cum este şi cel unde locuiau tracii şi daco-geţii.

Sărbătorile dedicate Lupului dacic

În luna noiembrie, începând cu data de 13 noiembrie şi până pe 6 decembrie românii au păstrat de la daci anumite sărbători numite Filipii de Toamnă, iar acestea sunt:

– Pe 13 noiembrie – Ziua Lupului
– Între 12-16 noiembrie – Gadineţii (denumirea provine de la numele Gadinet care era zeul iernii. Atât lupul cât şi Filipii erau personificări mitice ale acestui zeu al iernii.) În tradiţia populară se spune că în această perioadă din an, femelele lup vin în sate, în zona gospodăriilor ţăranilor şi caută prin gunoaie tăciuni aprinşi. Fac asta pentru că merg pe ideea că ar deveni mai roditoare la pântec. De asemenea, pentru că lupul are darul de a vedea în întunecimea nopţii l-ar caracteriza drept simbol de sorginte pozitivă, un exemplu al luminii, pentru că lui i se atribuie rolul de călăuză.)
– 21 noiembrie – Filipul cel Şchiop sau Ovidenia – Intrarea în biserica a Fecioarei Maria – Sărbătoarea Luminii. Poporul român crede că de Ovidenie persoanele curate sufleteşte pot desluşi limbajul animalelor, iar în dimineaţa acestei zile înfloreşte renumita iarbă a fiarelor, care potrivit legendelor populare, are puterea de a înmuia fierul dar şi de desfereca toate lacătele.
– 30 noiembrie – Sf. Andrei – această zi este cea în care a murit Apostolul andrei. În tradiţia ortodoxă Sfinţii sunt prăznuiţi în ziua când au trecut la Domnul. Printre pustnicii Carpaţi se vehiculează că ultimul preot al lui Zamolxe i-ar fi întâlnit pe Iisus şi apoi pe Sfântul Apostolul Andrei, cel “dintâi chemat”. De asemenea, călugării ortodocşi destăinuie un mare secret al fenomenului trecerii poporului dac la creştinism. Acesta a fost tăinuit de-a lungul anilor si transmis de la un pustnic la altul.
– 6 decembrie – Sf. Nicolae

Sf. Andrei – patronul spiritual al românilor

Odată cu înaintarea în iarnă, în întuneric, se scurtează ziua se măreşte noaptea se crede că duhurile rele capătă forţă. Iar ritualurile magice păstrate din vechime au capacitatea de a îi proteja pe români de aceste spirite. Totul atinge cote maxime chiar în Noaptea de 30 noiembrie, cea a sărbătorii de Sf. Andrei.

Sf. Apostol Andrei a fost, înainte de a-l urma pe Iisus când a devenit primul chemat, ucenicul Sf. Ioan Botezătorul (cel care l-a botezat pe Hristos în apa Iordanului). A făcut cunoscut cuvântul Domnului în zona Scythia Minor (Dobrogea de azi). A devenit martir după ce a fost omorât prin răstignire cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Începând cu acea zi crucea pe care şia dat duhul a căpătat numele de  “Crucea Sf. Andrei”. Ziua morţii sale a fost cea de 30 noiembrie, în anul 60, când cârmuia Împăratul Nero.

Sursa: avantaje.ro