Dupa Consiliul National de Etica, „configurat” politic, pentru a-l absolvi pe Victor Ponta de plagiat, lucru realizat deja, a venit randul altei institutii importante din domeniul educatiei si cercetarii. Institutie care in anii trecuti a acordat titluri de doctor si prof. univ.,  fara numar, fara numar, si la cine trebuia, adica la oamenii puterii. Cum pe la putere s-au perindat cam toti, sunt rare cazurile de politicieni de varf care sa nu fie doctori si la fel de rare  tezele pe bune, neplagiate.

Ștefan Vlaston

Este vorba de CNATDCU, Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, a carui componenta a fost decisa prin ordin de ministru de catre Ecaterina Andronescu. Care se plangea ca  „CNATDCU a fost constituit pe criterii politice, un lucru teribil de nefericit”, astfel ca s-a decis reconstituirea lui din propunerile universitatilor.  Cat de nepolitic este noul CNATDCU vom vedea in cele ce urmeaza.

Vechiul Consiliu s-a facut vinovat de  „lese-majeste”, cu ocazia deciziei de plagiat a doctoratului lui Victor Ponta. Desfiintarea  s-a si produs in conditii dramatice, cu ministrul Liviu Pop la usa, fluturand Monitorul Oficial in care aparuse decizia de „reconfigurare” a CNATDCU, drept pedeapsa ca nu face ce-i dicteaza Guvernul.  Care trebuia „sa aiba si puterea, nu doar guvernarea”-(Victor Ponta)

In varianta initiala a OM de constituire a CNATDCU se prevedea:

ART.5
„Membrii CNATDCU sunt personalitati de prestigiu academic si stiintific, cultural si moral, recunoscute pe plan international sau national in domenii cu specific national, numite prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului pentru un mandat de 4 ani.”

Adica nu la fiecare schimbare de ministru, acesta sa schimbe toate Consiliile academice dupa bunul sau plac politic, cu oameni credinciosi partidului aflat la putere. De aceasta prevedere europeana, menita sa consolideze institutiile statului, s-a ales praful. Ministrul Liviu Pop a schimbat aceasta prevedere, a schimbat Consilii, dna Andronescu la fel, urmatorul ministru o ia de la capat, si uite asa scapa de plagiat primii ministri ai tarii si alti demnitari plagiatori.

Prin acest ordin nu mai este construit politic, inclusiv prin cresterea de la 21 la 44 a numarului membrilor Consiliului de conducere al CNATDCU?  Sa vedem cat este de „apolitic” actualul Consiliu.

Faptul ca Marius Andruh, fostul presedinte,  a ramas in componenta CNATDCU, nu spune nimic. In prima sedinta acesta isi va alege noua conducere, formata din presedinte si vicepresedinti, in mod sigur alti sefi. De altfel, din cate stiu, dl Marius Andruh nici nu a fost consultat daca doreste sa-si continue, sau nu, activitatea in acest Consiliu. Sunt mentinuti, asa pentru vitrina, Mircea Dumitru – Universitatea Bucuresti, Ioan Aurel Pop – Academia Romana, Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, Ionel Haiduc, presedintele  Academiei Romane.

Cand s-au cerut la universitati propunerile, in adresa  scria clar ca nu pot fi propusi decat conducatori de doctorat sau persoane cu abilitare. O cerinta minimala, avand in vedere ca aceste comisii trebuie sa jurizeze si acordarea titlurilor de profesor universitar  si conducator de doctorat (abilitare). Daca nu indeplineste criteriile de abilitare, macar sa fie conducator de doctorat facut pe criteriile anterioare!  In lista finala sunt insa persoane  care sunt lectori, CS II sau conferentiari si altii care sunt profesori dar nu sunt conducatori de doctorat. Cum vor juriza ei dosarele celor ce aspira la o pozitie mai inalta decat a lor si, culmea ridicolului, ce vor face ei daca vor dori sa promoveze pe functii de profesori,  sau vor dori abilitare? Isi vor trimite dosarele spre jurizare comisiei din care fac si ei parte? Nu e conflict de interese? Nu e incompatibilitate? Si de ce au dat universitatile propuneri de acet gen din moment ce se cerea clar altceva in adresa de la MECTS?

In rest, pe cine gasim in acest Consiliu?

* Eugen Simion – Academia Romana, vechi PSD-ist al Academiei,  acuzat de Carmen Musat prin 2003-2004 ca a plagiat un manual scolar;
* Daniel Barbu – Universitatea Bucuresti, consilierul presedintelui interimar Crin Antonescu si prezenta zilnica la Antena 3
* Gheorghe Vlad Nistor – Universitatea Bucuresti, prezenta permanenta la tv-uri anti Basescu si anti PDL.
* Ioan Ianos, Universitatea Bucuresti, fost director in minister in timpul guvernarii Nastase

* Nu mai putin de sapte membri, 16%, din Universitatea Politehnica Bucuresti, unde  dna Andronescu este presedinte de Senat;
* Razvan Teodorescu – Academia Romana, membru de vaza PSD
* Florian Popa – Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti, senator PSD
* Radu Damian – Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, secretar de Stat in timpul lui Adrian Nastase
* Valer Daniel Breaz – Universitatea “1 Decembrie” Alba Iulia, membru marcant al PSD, candidat PSD la europarlamentare
* Alexandru Irimie – Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca, membru de vaza al PSD Cluj;
* Grigore Baciut – Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca, membru de vaza al PSD Cluj;
* Sef de comisie, Paul Serban Agachi, omul de casa al lui Andrei Marga, care a ajuns prof. univ. in conditii cel putin dubioase, eludand legile si regulamentele.
* Alt sef de comisie, Gheorghita Mateut, avocatul familiei Nastase si autorul raportului care l-a scos basma curata pe Victor Ponta, din pocinogul cu plagiatul. Si-a primit rasplata, la fel cu Paul Dobrescu, uns si el sef la Consiliul National de Etica.
* La Comisia de teologie, Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, acuzat de plagiat si fara doctorat recunoscut in teologie;
* La comisia de filologie, doamna profesor Cristiana Nicola Teodorescu, de la Universitatea din Craiova, acuzata de plagiat, fara opera stiintifica.
* In comisia de stiinte economice NICU MARCU, actualmente conferentiar universitar (!!!), venit prin transfer de la o universitate particulara, fara absolut nicio legatura cu mediul academic si cu conduita unui profesor. Nu a predat niciodata, este un binecunoscut om de afaceri, prieten apropiat al ministrului Daniel Chitoiu.
* In comisia de stiinte juridice il regasim pe celebrul profesor Ion Dogaru, unchiul colonelului Mircea Dogaru, care face cate o revolutie in fiecare saptamana. Profesorul Ion Dogaru are 78 de ani. Desigur, nu are abilitare si nici nu se mai pune problema sa isi faca acum teza de abilitare. Cum va valida teze de abilitare?

In acelasi timp au fost eliminati Cristian Silvestri, membru corespondent al Academiei si Conf. Costel Sarbu, de la comisia de chimie, ambii au luat pozitie publica dezavuand plagiatul lui Victor Ponta, respectiv trecutul securistic al lui Andrei Marga. Si-au primit „pedeapsa”.

Tot epurate politic au fost numeresoase alte cadre didactice care au o singura ‚vina’: aceea de a avea o opera stiintifica comptatibila cu colegii lor din tarile UE

Exemplele pot continua, dar se lungeste prea mult articolul.

Un lucru este clar. Actuala putere incearca si, iata, reuseste, sa incalece cat mai multe institutii importante ale statului. In acest caz, institutia care acorda titluri doctorale si academice.

Sa fie aceasta explicatia faptului ca asa de putine voci din lumea universitara  s-au ridicat sa incrimineze rusinea nationala a plagiatului premierului tarii?

Asa de putini oameni verticali sunt in tara noastra?

– articol publicat pe Contributors.ro –

Intr-un editorial publicat pe Contributors.ro, Barbu Mateescu face o analiza a politicii de dreapta dusa in Romania inca din primii ani de dupa revolutie.

Cititi mai jos intreg editorialul

Incheiam partea a doua afirmand ca alianta PDL+ICCD+NR+PNT are o libertate redusa de actiune la alegerile din toamna. Mai important este ca dreapta reformista se confrunta cu probleme considerabile in perspectiva scrutinelor viitoare. De exemplu, ea are forta de a propulsa candidatul sau in turul doi al alegerilor prezidentiale din 2014 dar nu are capacitatea de a atrage votantii aditionali cu ajutorul carora acest candidat sa obtina victoria. Alegerile prezidentiale s-au castigat intotdeauna cu cel putin 5 milioane de voturi, o cifra stratosferica pentru situatia actuala a dreptei reformiste din Romania. Chiar si o guvernare esuata a USL in anii urmatori nu garanteaza ca votantii dezamagiti ar veni pur si simplu alaturi de ICCD/PDL/NR sau candidatul unei asemenea aliante. Piata optiunilor nu consta doar din USL si alianta de dreapta: absenteismul, de exemplu, este rege.

In plus, dreapta reformista se confrunta cu un set special de circumstante, care fac ca situatia sa fie mult mai dificila decat in momentele similare din trecut:

– tinerii si in special studentimea nu mai sunt de dreapta;

– din perspectiva majoritatii votantilor, guvernarea Boc a decredibilizat dreapta reformista atunci cand vine vorba de solutii economice;

– datorita antagonizarii bugetarilor si nu numai, cei mai multi romani cu studii superioare sunt anti-PDL si anti-alianta;

– imaginea liderilor dreptei este asociata cu lipsa de empatie fata de romanii care nu sunt nici bogati si nici intelectuali de calibru;

– dreapta reformista nu mai lupta impotriva unei figuri centrale care mobilizeaza puternice energii sociale si electorale impotriva sa (= Ion Iliescu), ci este asociata cu si sustinuta de o astfel de persoana (= Traian Basescu);

– oamenii cu varsta cuprinsa intre 55 si 75 de ani sunt romani care au trait cea mai mare parte a vietii in comunism si care, in marea lor majoritate, s-au format ca adulti in epoca de relativa prosperitate a anilor ’70. Din punct de vedere economic, pentru majoritatea acestora, anii ’80 si tot ce a urmat dupa aceea au fost un cosmar neintrerupt. Iar acesti oameni vin la vot intr-o masura mai mare decat cei din alte categorii de varsta;

– proletariatul a disparut, fiind inlocuit de un numar considerabil de persoane asistate social care sunt si mai greu de atras de catre formula actuala a opozitiei;

– urbanul a fost in mare parte pierdut, iar ruralul nu a fost castigat;

– situatia dreptei reformiste in randul electoratului bucurestean (= 10% din totalul votantilor) este catastrofala.

Ce solutii exista? Sa ne uitam la mecanismele punctuale utilizate de dreapta in trecut pentru a castiga alegeri:

A. Cooptarea votantilor asistentiali prin intermediul unui lider carismatic. Discursul dreptei este croit acum, fara ezitare, pe demonizarea acestui grup. Dreapta reformista ar avea nevoie de un Traian Basescu de-dinainte-de-criza, care sa poata reuni grupuri sociale antagonice cu un zambet si o poanta. Nu il are.

B. Furia. Daca USL va guverna in anii urmatori si daca va guverna corupt, dreapta reformista ar putea avea un culoar. Am asista practic la o re-editare a situatiei din 2004, dar:

– dreapta reformista ar fi in competitie cu alti actori de pe scena politica – de altfel si in 2004 ADA si Traian Basescu au dus o lupta foarte putin vizibila cu PRM si Corneliu Vadim Tudor pentru voturile “furiosilor”;

– materialul uman al comunicatorilor este deficitar. Stolojan nu a fost suficient sau potrivit acum opt ani – a fost nevoie de Traian Basescu pentru ca potentialul electoral al furiei justitiare sa fie utilizat la maxim. Alianta PDL+ICCD+NR pare sa nu posede in clipa de fata comunicatori de forta care sa ii poata convinge pe cei cu o educatie sensibil mai limitata decat a lor;

– evident, daca alianta dreptei va guverna dupa 2012, furia anti-coruptie nu va exista sau va fi indreptata impotriva sa.

C. Specularea fragmentarii stangii. Nu exista o astfel de situatie, iar dreapta reformista nu o poate provoca. Mai mult, romanii care se auto-identifica ca fiind de dreapta sunt divizati in principal datorita modului in care il evalueaza pe Traian Basescu.

D. Sustinerea etnicilor maghiari in turul doi al prezidentialelor. Utila si, probabil, va avea loc, dar impactul acestui grup este in scadere. In turul doi al alegerilor din 1992 sau 1996, Emil Constantinescu obtinea in HarCov 320 de mii de voturi. Traian Basescu a primit in 2004 si 2009 de patru ori mai putine voturi in aceleasi judete.

… Parca lipseste cheia de la lacat.

Calea reala spre succes la prezidentialele din 2014 si parlamentarele din 2016 consta in alcatuirea unui proiect sau viziuni cu privire la viitorul Romaniei care, precum in 1996 sau 2004 sau 2009 dar poate pe alte coordonate, sa atraga de partea dreptei reformiste votanti care nu se asociaza cu aceasta in clipa de fata. O astfel de formula va indeplini urmatoarele criterii:

1. Mentinerea identitatii fundamentale a platformei si valorilor reformiste. Degeaba atragi un milion de votanti noi daca pierzi 1,5 milioane de persoane care te-au sustinut de-a lungul ultimilor ani.

2. O suprascriere a temei “Traian Basescu”. Atata timp cat Romania ramane impartita intre sustinatori si oponenti ai lui Traian Basescu, dreapta pro-Basescu va pierde scrutin dupa scrutin. Daca in 2014 Traian Basescu va fi in continuare o tema de discutie publica in coordonatele de azi, candidatul prezidential al dreptei reformiste va pierde prin asociere. Acest criteriu nu implica abandonarea lui Traian Basescu, ci deplasarea discutiei de la un om politic la altceva – si nu la nivel formal, de imagine, ci de substanta.

3. Adaptarea proiectului la comunicatorii care trebuie sa-l implementeze. Captarea votantilor din mediul rural prin utilizarea unui discurs crestin arata bine in Powerpoint, dar daca nu ai absolut niciun lider dispus sau capabil sa comunice cu acesti oameni… degeaba.

4. Sa reprezinte o adaugire majora la capitalul electoral al dreptei reformiste. Exemple:

CDR, 1992, parlamentare: 2,2 milioane voturiCDR, 1996, parlamentare: 3,7 milioane voturi (+68%)

Emil Constantinescu, 1992, turul doi al prezidentialelor: 4,6 milioane voturiEmil Constantinescu, 1996, turul doi al prezidentialelor: 7,0 milioane voturi (+52%)

Voturi PNL + voturi PD + voturi CDR, 2000: 2,1 milioane voturiVoturi ADA, 2004: 3,2 milioane voturi (+52%)

Categoria/categoriile sociale tintite trebuie sa fie vaste din punct de vedere numeric. Tinte mici, de tipul “nord-vestul Transilvaniei” sau “bucurestenii cu educatie superioara” sau “votantii de dreapta care n-au mai votat din 2000″ faramiteaza efortul si aduc beneficii limitate.

5. Sa marcheze o evolutie fata de trecut, invatandu-se din greselile proiectelor anterioare. Mesajul CDR/Emil Constantinescu din 1996 a fost prea larg si a atras grupuri cu aspiratii sociale mult prea variate, in patru ani ajungandu-se la a-i dezamagi aproape pe toti. Proiectele ADA/PDL au devenit dependente de carisma unui om politic, un mare succes pe termen scurt si mediu dar o idee nefericita pe termen lung, popularitatea oricui putandu-se topi in cateva ore cu efecte care se intind pe ani de zile.

6. Un proiect pe termen lung. Pana acum, dreapta a trebuit sa se reconstruiasca la fiecare cativa ani, aproape de la zero, cu lideri si consultanti noi, cu partide noi, de obicei in perspectiva unui scrutin extrem de apropiat, de obicei dupa o erodare profunda a credibilitatii sale. Acest model de functionare este ineficient si periculos. Dreapta reformista trebuie sa elaboreze o analiza strategica care sa includa pana si predictii demografice pentru a permite o identificare consistenta a grupurilor care o vor vota si dupa scrutinul viitor.

7. Simplitatea mesajului. Cum arata Romania pe care o propune dreapta reformista? Un activist din orice judet, trezit din somn in mijlocul noptii, ar trebui sa poata explica acest lucru in maxim trei propozitii pe care sa le inteleaga in intregime un auditoriu compus din membrii grupului sau grupurilor-tinta ale proiectului.

Ce a propus CDR in 1996? Schimbare.

Ce a propus ADA in 2004? Dreptate (“tepele din Piata Victoriei”) si prosperitate (“sa traiti bine”).

8. O analiza realista a situatiei dreptei reformiste dupa guvernarea din perioada 2010-2012. Teze precum “romanii sunt spalati pe creier de Antena 3″ sunt alibiuri care au efectul de a ingheta orice analiza. Dreapta este blocata acum in auto-victimizari neproductive, datorate atentiei acordate unor obstacole false (efectele sunt luate drept cauze, iar cauzele sunt trecute sub tacere sau nesesizate). Puterea politica se castiga prin voturi, care trebuie obtinute pe baza unor solutii, care la randul lor necesita o intelegere a situatiei de fata si a motivelor reale pentru care reforma nu mai este la fel de populara precum in 2004, 2008 sau 2009. A da din umeri si a ridica bratele in aer a disperare nu este o atitudine constructiva.

Discutia cu privire la proiectul mentionat mai sus va avea loc cu adevarat dupa parlamentare, la care dreapta reformista va obtine un rezultat bun, poate chiar unul care va parea (in mod iluzoriu) linistitor si datator de sperante. Anul 2013 va fi decisiv, atunci dreapta trebuind atat sa-si formuleze strategia cat si sa inceapa implementarea ei.

Clarificare de final: randurile de mai sus nu reprezinta o propunere inovativa, o idee personala sau o sugestie. Proiectul va fi alcatuit, mai devreme sau mai tarziu, mai bine sau mai prost, respectand toate criteriile de mai sus sau – in cel mai rau caz – doar pe cateva. Existenta proiectului e previzibila: din punct de vedere demografic si social, Romania nu permite unei drepte “pure” sa reprezinte mai mult decat o minoritate vocala si influenta. In mod evident, acest lucru este prea putin pentru aspiratiile dreptei reformiste care, ca de obicei, se va adapta la situatie, isi va largi mesajul si va castiga sau va fi aproape de victorie. Am incredere ca, precum in ocaziile anterioare, proiectul despre care am vorbit mai sus va fi caracterizat de naturalete, el urmand sa fie perfect integrat in discursul dreptei reformiste si in perspectiva votantilor actuali.