Inaintea rezultatelor finale, dupa contestatii, promovarea la bacalaureat sesiunea de toamna este de 24,27%, comparativ cu circa 19% in 2011. Dupa contestatii, asa cum s-a intamplat in fiecare an, promovarea ar urma sa mai creasca, ajungand la 26%, o crestere de aproximativ 30%, comparativ cu sesiunea de toamna de anul trecut.
Ștefan Vlaston
Cresterea este semnificativa si ea este rezultatul reducerii exigentei la supraveghere si/sau la corectarea tezelor. Mai grav, exista diferente uriase intre judete, care nu se justifica in niciun fel. Astfel, conform informatiilor publicate de Hotnews.ro, cel mai mic procent de promovare este la Ialomita, de 10,2%, in timp ce la Giurgiu se inregistreaza un procent de promovare de cinci ori mai mare, de 50,02%!
Fiind vorba de mii de elevi, legile statisticii si curba lui Gauss interzic astfel de abateri care ies din limitele normalului. Si la o comparatie pe judete, se observa diferenta mari la procentele de promovare fata de 2011, aceeasi sesiune de toamna:

Exemplele pot continua, dar cele prezentate sunt edificatoare.
Halucinant este sirul de procente de promovare la bacalaureat din Mehedinti, din ultimii ani: 98,8%, 82%, 27% (vara 2011), 53%(toamna 2011), 30% (vara 2012) 27,3% (toamna 2012). Este vorba de mii de elevi, care sar de la un an la altul de la extaz la agonie!
Procentul de 53% inregistrat in toamna trecuta in Mehedinti a provocat un control al Corpului de Control al Ministrului Funeriu, dar nimeni nu stie la ce rezultate s-a ajuns, cu exceptia catorva trimiteri spre cercetare parchetului. De atunci nu mai stie nimeni nimic. Alte sanctiuni administrative nu s-au dat.
Culmea este ca metodologia dupa care s-a dat bacalaureatul, atat in 2011, cat si in 2012, pemite identificarea tezelor identice aflate in centrele de evaluare si anularea acestora. Cu exceptia celor 111 teze identificate la un singur centru de evaluare din Caras-Severin, in 2011, nimeni n-a avut curajul sa extinda cercetarile in alte centre de evaluare. Cine stie la ce surprize s-ar ajunge!
Situatia este cumva similara cu fraudele de la scrutinele electorale. Pana nu se fac cercetari, sanctiuni si trimiteri in judecata pana la ultima scoala, nu scapam de acest flagel.
Camerele de supraveghere si-or fi facut efectul in unele judete, dar cu atat mai frustrant este sa vezi ca altii, din alte judete, s-au „descurcat”, au pacalit si sistemele de supraveghere si au copiat masiv, aceasta fiind singura explicatie a diferentelor, si de cinci ori mai mari, a procentelor de promovare. Care au fost si avantajele materiale, cadourile, de care s-au bucurat membri comisiilor de examinare, s-ar putea afla la cercetari, daca le-ar face institutiile statului.
Are curaj premierul Victor Ponta sa dicteze controale serioase, cu participarea societatii civile, in judetele si liceele care nu-si justifica procentele de promovare? Pentru ca n-am avut timpul necesar sa comparam intre ele procentele de promovare pe licee, cine stie ce surprize mai apar.
Daca Victor Ponta ar vrea sa atenueze acuzatia de plagiat ce planeaza asupra sa ar ordona astfel de controale, sa demonstreze ca este partizanul corectitudinii si transparentei. Am mari dubii ca va face acest lucru, asa, din solidaritate intre plagiatori.
Cateva cuvinte despre bacalaureatul profesional. El exista si acum, se numeste examen de certificare a competentelor profesionale, valabil pentru filierele liceale tehnologice si vocationale. Este bine ca i se adauga probele de competente orale, la care nu se pica, si un examen de antreprenoriat, fara sa dea dreptul la acces la facultate.
Personal am mari dubii ca absolventii se vor inghesui la acest tip de examen, botezat pretentios „bacalaureat” profesional, daca seriozitatea si exigenta la adevaratul examen de bacalaureat scad, asa cum vedem ca se intampla anul acesta. Daca filierei tehnologice i s-ar adauga si un curriculum adecvat unei cariere profesionale, cu multa instruire practica si mai putina cultura generala teoretica, atunci s-ar oferi tinerilor inca un traseu educational, pe care sa mearga cei cu inteligenta dominant practica, aplicativa.
Pe de alta parte este clar ca piata muncii, din care statul a iesit ca principal angajator, nu mai valideaza diplome, liceale sau universitare, care nu au acoperire in competente si cunostinte. Angajatorul privat nu se uita in primul rand la diplome ci la ce stie sa faca un candidat la jobul oferit. Daca interviul, proba de lucru, experienta, atesta competentele candidatului, atunci diploma completeaza tabloul. Daca nu, indiferent cate diplome are candidatul, ele nu mai valoreaza nimic in piata muncii. Asa se si explica apetitul tot mai redus al tinerilor pentru diplomele de bacalaureat si universitare.
Ne-am intors la paradigma „meseria bratara de aur”, in locul „diploma iti da acces la joburi bune”. Iata ca piata muncii reuseste sa fie un reglator de ultima instanta si sa faca ceeace statul n-a reusit sa rezolve: un invatamant in care tinerii sa invete sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna. Mai avem pana acolo, dar pe drumul acesta se va merge, cu cat mai repede, cu atat mai bine.
– articol publicat pe Contributors.ro –