Inaintea rezultatelor finale, dupa contestatii, promovarea la bacalaureat sesiunea de toamna este de 24,27%, comparativ cu circa 19% in 2011. Dupa contestatii, asa cum s-a intamplat in fiecare an, promovarea ar urma sa mai creasca, ajungand la 26%, o crestere de aproximativ 30%, comparativ cu sesiunea de toamna de anul trecut.

Ștefan Vlaston

Cresterea este semnificativa si ea este rezultatul reducerii exigentei la supraveghere si/sau la corectarea tezelor. Mai grav, exista diferente uriase intre judete, care nu se justifica in niciun fel. Astfel, conform informatiilor publicate de Hotnews.ro, cel mai mic procent de promovare este la Ialomita, de 10,2%, in timp ce la Giurgiu se inregistreaza un procent de promovare de cinci ori mai mare, de 50,02%!

Fiind vorba de mii de elevi, legile statisticii si curba lui Gauss interzic astfel de abateri care ies din limitele normalului. Si la o comparatie pe judete, se observa diferenta mari la procentele de promovare fata de 2011, aceeasi sesiune de toamna:

Exemplele pot continua, dar cele prezentate sunt edificatoare.

Halucinant este sirul de procente de promovare la bacalaureat din Mehedinti, din ultimii ani: 98,8%, 82%, 27% (vara 2011), 53%(toamna 2011), 30% (vara 2012) 27,3% (toamna 2012). Este vorba de mii de elevi, care sar de la un an la altul de la extaz la agonie!

Procentul de 53% inregistrat in toamna trecuta in Mehedinti a provocat un control al Corpului de Control al Ministrului Funeriu, dar nimeni nu stie la ce rezultate s-a ajuns, cu exceptia catorva trimiteri spre cercetare parchetului. De atunci nu mai stie nimeni nimic.  Alte sanctiuni administrative nu s-au dat.

Culmea este ca metodologia dupa care s-a dat bacalaureatul, atat in 2011, cat si in 2012, pemite identificarea tezelor identice aflate in centrele de evaluare si anularea acestora. Cu exceptia celor 111 teze identificate la un singur centru de evaluare din Caras-Severin, in 2011, nimeni n-a avut curajul sa extinda cercetarile in alte centre de evaluare. Cine stie la ce surprize s-ar ajunge!

Situatia este cumva similara cu fraudele de la scrutinele electorale. Pana nu se fac cercetari, sanctiuni si trimiteri in judecata pana la ultima scoala, nu scapam de acest flagel.

Camerele de supraveghere si-or fi facut efectul in unele judete, dar cu atat mai frustrant este sa vezi ca altii, din alte judete, s-au „descurcat”, au pacalit si sistemele de supraveghere si au copiat masiv, aceasta fiind singura explicatie a diferentelor, si de cinci ori mai mari, a procentelor de promovare. Care au fost si avantajele materiale, cadourile, de care s-au bucurat membri comisiilor de examinare, s-ar putea afla la cercetari, daca le-ar face institutiile statului.

Are curaj premierul Victor Ponta sa dicteze controale serioase, cu participarea societatii civile, in judetele si liceele care nu-si justifica procentele de promovare? Pentru ca n-am avut timpul necesar sa comparam intre ele procentele de promovare pe licee, cine stie ce surprize mai apar.

Daca Victor Ponta ar vrea sa atenueze acuzatia de plagiat ce planeaza asupra sa ar ordona astfel de controale, sa demonstreze ca este partizanul corectitudinii si transparentei. Am mari dubii ca va face acest lucru, asa, din solidaritate intre plagiatori.

Cateva cuvinte despre bacalaureatul profesional. El exista si acum, se numeste examen de certificare a competentelor profesionale, valabil pentru filierele liceale tehnologice si vocationale. Este bine ca i se adauga probele de competente orale, la care nu se pica, si un examen de antreprenoriat, fara sa dea dreptul la acces la facultate.

Personal am mari dubii ca absolventii se vor inghesui la acest tip de examen, botezat pretentios „bacalaureat” profesional, daca seriozitatea si exigenta la adevaratul examen de bacalaureat scad, asa cum vedem ca se intampla anul acesta. Daca filierei tehnologice i s-ar adauga si un curriculum adecvat unei cariere profesionale, cu multa instruire practica si mai putina cultura generala teoretica,  atunci s-ar oferi tinerilor inca un traseu educational, pe care sa mearga cei cu inteligenta dominant practica, aplicativa.

Pe de alta parte este clar ca piata muncii, din care statul a iesit ca principal angajator, nu mai valideaza diplome, liceale sau universitare,  care nu au acoperire in competente si cunostinte. Angajatorul privat nu se uita in primul rand la diplome ci la ce stie sa faca un candidat la jobul oferit. Daca interviul, proba de lucru, experienta, atesta competentele candidatului, atunci diploma completeaza tabloul. Daca nu, indiferent cate diplome are candidatul, ele nu mai valoreaza nimic in piata muncii. Asa se si explica apetitul tot mai redus al tinerilor pentru diplomele de bacalaureat si universitare.

Ne-am intors la paradigma „meseria bratara de aur”, in locul „diploma iti da acces la joburi bune”. Iata ca piata muncii reuseste sa fie un reglator de ultima instanta si sa faca ceeace statul n-a reusit sa rezolve: un invatamant in care tinerii sa invete sa stii, sa faci, sa fii, sa traim impreuna. Mai avem pana acolo, dar pe drumul acesta se va merge, cu cat mai repede, cu atat mai bine.

– articol publicat pe Contributors.ro –

Nu avem decât să ne dorim un președinte sau o președintă decenți, competenți, occidentalizați și dornici să facă istorie, fără ieșirile populist-autoritare ale lui Băsescu. Dar categoric și fără diletantismul penibil, infatuat, agresiv și periculos pentru viitorul european al României întruchipat de Antonescu.

Nu sunt singurul care constata ca in ultimii ani climatul vietii publice din Romania s-a degradat vertiginos. Logica dezbaterii a fost inlocuita de ilogica loviturilor sub centura, a insultei desantate si a demonizarii adversarului. Poti sa-l antipatizezi pe Traian Basescu. Este om politic, traieste cu consecintele actiunilor si optiunilor sale. Poti sa-l simpatizezi. Poti sa ramai indiferent, sa spui ca nu-ti place nici Basescu, nici Ponta, nici Antonescu, nici macar Iliescu, Voiculescu, Dan Diaconescu ori Vadim. Iti asumi, la randul tau, actiunile si optiunile.

Vladimir Tismăneanu

Dar a amesteca de o maniera sordida ceea ce tine de domeniul vietii private, in cazul de fata casatoria fiicei presedintelui ales al tarii, cu un partizanat politic inflamat, pentru a da glas, prin strigate si injurii, unor pasiuni politice mai mult sau mai putin contrafacute ori stipendiate, este de-acum o proba de crasa, invincibila si iremediabila mitocanie. Un grobianism altoit pe trunchiul unei uri viscerale.

Este nunta fiicei lui Basescu, nu a lui Basescu. Chiar s-a ajuns sa se ignore orice reguli de civilitate? Este vorba de o ceremonie care trebuie sa-i faca pe oameni fericiti si buni, nu incrancenati si ranchiunosi. Nu stiu cine a planuit aceasta stupida demonstratie cu huiduieli, vociferari nesabuite si cereri de demisie. Se spune ca e vorba de acelasi toxic personaj care, prin “Antenele” sale, a fabricat atatea si atatea scenarii aiuritoare si a inlocuit oxigenul din spatiul public romanesc prin calomnii sulfuroase.

Pentru Felix, este vorba de o cursa contra cronometrului. El stie ca verdictul justitiei se apropie. Ca tertipurile care l-au transformat in dictatorul din culise al Romaniei ar putea sa-i fie acum fatale. Ca s-ar putea sa ajunga sa-i tina companie lui Adrian Nastase. De-aci si modul isteroid in care se comporta. A facut din El Crin o marioneta mereu in transa. Nu ca lui El Crin nu i s-ar potrivi perfect rolul. Papusarul a creat papusa dupa chipul si asemanarea sa, dar papusa se dorea modelata astfel.

Nu cred ca aceste manifestari de huliganism politic merita altceva decat dispret. Cat despre manipulatorul (ori manipulatorii) din umbra, sa-si aminteasca semnificatia unui vechi proverb: “Cine sapa groapa altuia…”

Ma intreb ce-ar mai fi secretat “Antenele” daca cununia civila ar fi avut loc, precum aceea a lui Victor Ponta si a Dacianei Sirbu in 2007 la Beijing, la Ambasada Romaniei. Un detaliu care, in perspectiva istorica, nu este totusi irelevant.

– articol publicat pe Contributors.ro –

Huliganii cu păr alb au apărut în ianuarie 2012, au fost scoși din papuci și pijamale, adunați de prin parcuri unde chibițau vreun joc de table, de prin ștrandurile cu intrare gratuită pentru pensionari, din mijloacele de transport gratuite pentru pensionari și din stațiunile gratuite pentru pensionari. Li s-a amintit că crapă de foame, că li se desființează smurdul și salvarea și nu vor mai avea pe cine să cheme când au diaree sau colici biliare după ce se-ndoapă ca porcii după post. Le-au arătat vinovatul și i-au invitat să-l scuipe în orice ocazie, indiferent ce face, bine sau rău și ei au consimțit bucuroși că li se oferise în sfârșit ocazia la care tânjiseră în dictatură dar în secret deplin, să schimbe țara. Și-au îndesat protezele în gură, au învățat sloganurile pe de rost, că huiduielile le știau deja, au luat banul și s-au pus pe treabă.

Angela Tocilă

Voiculescu a decis că armata lui are nevoie de un lider și l-a însărcinat pe Dogaru să mâne trupele de hodorogi pârțâiți în luptă. Moșii și-au îndesat cozoroace pe capetele seci să nu-i bată soarele-n neuronul încă zglobiu, iar doamnele și-au pus pălării cu panglici înflorate, semn de distincție și respectabilitate, asta până și-au deschis gurile știrbe și și-au vărsat veninul de năpârci idioate, blestemând și înjurând ca ultimul birjar. Și-au înmuiat labele proletare în piscina vilei Dante și-au porcăit-o pe Ioana Băsescu pe stradă. Au țipat că au muncit o viață-ntreagă de s-au rupt frecând strungurile prin uzine, plimbând hârtii prin instituții, dând cu subsemnatul pe la Secu. Militarii în rezervă au suferit cel mai mult, ei având de luptat prin crâșme, umilind soldații prin cazărmi, bătându-și nevestele și copiii acasă. Le-a fost atât de greu toată viața încât acum la bătrânețe, s-au decis în sfârșit să trăiască tinerește, luând frâiele democrației în mâini și dând cu ea de pământ.

Rușine n-au. Au pierdut-o demult de pe vremea când se călcau în picioare la cozi la parizer, aclamau și aplaudau familia Ceaușescu, își turnau vecinii care primeau străini în vizită. Au mai lăsat din ea după 89 la cozile pentru bilete de tratament, unde se luptau pe viață și pe moarte, la cele pentru alimente gratuite pe care le cărau cu taxiul, la pupări de moaște, la sarmale. Luptele lor sunt totale: iau sarmaua sau mor, iau biletul de tratament sau mor, pup moaștele sau mă ia dracul. Ei urăsc pe toată lumea: pe tineri că-s frumoși și-n putere, pe bogați pentru că au bani, pe săraci că-s proști, pe copii că-s obraznici. Îl iubesc doar pe poștaș că le-aduce pensia și pe Voiculescu că le dă bani și ocazia, mijloacele de a-și manifesta ura.

În condiții normale ar putea părea niște bunici cumsecade care tocmai ce-au pus nepoțeii la culcare, i-au învelit cu dragoste și le-au spus povești. Doar că ei nu știu povești pentru că n-au citit în viața lor o carte, nu și-au pus nepoții în pătuț pentru că probabil nici fiii sau fiicele nu-și lasă copiii pe mâna lor. În condiții normale, părul alb ar fi dovada înțelepciunii, a unei vieți din care ai învățat ceva, a respectabilității. În toate culturile, seniorii sunt respectați și ascultați. La noi, seniorii protestatari de ocazie nu sunt altceva decât țoapele, curvele, turnătorii, cizmele, foștii activiști de partid care au îmbătrânit degeaba și-au trecut prin viață ca gâsca prin apă, având o singură grijă, să le fie mațul plin.

Azi s-au dus să scuipe și să huiduie o pereche de tineri căsătoriți, cu nerușinare de derbedei fără căpătâi. S-au dus să-și verse veninul acumulat la antena 3 unde-și trăiesc viețile inutile, jalnica existență de nevertebrate mereu flămânde, după care cu siguranță mulți dintrei ei, se vor duce pioși mâine la biserică unde popi burdihănoși le vor ierta cu mărinimie orice păcat contra unei sume modice ruptă din tainul murdar primit de la stăpânul Voiculescu. Și dacă le spui că-s neam de slugă și le bați obrazul, te scuipă și cer respect.

– articol publicat de PoliticStand.com –

Protestele „spontane” cu care USL ne-a obișnuit după pierderea referendumului au ajuns să frizeze limita penibilului. După blocări de străzi în centrul Capitalei și plimbări la ceas de seară în fața Palatului Cotroceni, circul și-a găsit un alt spațiu de manifestare. Strigăturile pline de mânie proletară, care până mai ieri răsunau prin Piața Universității și în fața Palatului Cotroceni, s-au mutat pentru o zi într-un alt cadru: la nuntă. Cu personaje și cu apucături cu tot. Aceiași protestatari de profesie, care urlau de mama focului, sprijiniți moral dar mai ales financiar de actuala putere, și-au teleportat circul din spațiul public în mijlocul unor evenimente eminamente private.

De dimineață, o mână de huiduitori s-au adunat în faţa Primăriei Sectorului 2, unde urma să aibă loc cununia civilă a Elenei Băsescu. Și-au luat cu ei aproape tot repertoriul din Piața Universității, scandând „Demisia!” şi „Jos Băsescu!” în momentul în care șeful statului și-a făcut apariția pentru a participa la cununia fiicei sale. „Nu e în regulă. Băi, şi aicea şi i-a pus”, le-a spus președintele fiicei și soției. Nici mirii n-au scăpat de huiduieli, chiar în ziua care ar trebui să fie cea mai fericită din viața lor. Totul a fost bine planificat. E greu de crezut că locatarii din zonă au mers acolo să protesteze spontan la o nuntă, fie ea chiar și a unei fiice de președinte. Poate că ar fi făcut asta după un meci de fotbal, dar altfel nu și-ar fi lăsat deoparte tablele, seminţele, mici şi berea pentru a tulbura un eveniment pur și simplu privat.

Corul penibil al huiduielilor a continuat și în momentul ieșirii de la starea civilă. Atât șeful statului cât și mirii au avut parte de circul bine pregătit. Nici invitații n-au scăpat neblagosloviți „spontan” cu ce le-a venit la gură protestatarilor. În vreme ce șefii televiziunilor apropiate puterii își frecau mâinile la gândul că vor sparge audiențele cu mediatizarea circului, niciunul dintre cei care huiduiau la nuntă n-a realizat penibilul situației. Singurii care s-au simțit rușinați de cele întâmplate au fost oamenii simpli, de bun simț, care nu vroiau să fie părași la asemenea manifestări. Oameni veniți fie să participe la alte nunți, fie doar să asiste ca spectatori la nunta unei fiice de președinte și să se bucure pentru fericirea unor tineri căsătoriți.

Nebunia de la primărie n-a fost de ajuns ca huiduitorii USL să se facă auziți. Ei, dar mai ales cei care i-au împins de la spate, au simțit nevoia de mai mult ca să se facă remarcați. Așa că a urmat un episod mai penibil: au mutat tot circul în fața bisericii. Uitând că fac parte dintr-un popor creștin, cu frică de Dumnezeu, au lăsat la o parte cele sfinte și s-au comportat în fața Casei Domnului ca și cum ar fi fost în preajma unui stadion. Planul nu le-a reușit în totalitate. N-au reușit să se posteze chiar la intrare, pentru că forțele de ordine au avut grijă să-i țină cât de cât la distanță. Mai exact la câteva zeci de metri. Împărțiți în două pâlcuri, la cele două capete ale străzii Șerban Vodă, cei aproape cincizeci de protestatari „spontani” au început să scandeze – ca la un semn – lozinci gen „Hoţi!”, „Jos Băsescu” și „Jandarmeria apără hoţia!” în momentul în care șeful statului și-a făcut apariția la braț cu fiica sa îmbrăcată în rochia de mireasă. La fel s-au manifestat și la ieșirea din biserică. Ca la ușa cortului. Mai lipseau niște politicieni care să-și facă „plimbarea de seară” prin fața bisericii, înveliți în pancarte. Ca să fie circul complet.

Ce a rămas după tot acest circ ieftin și penibil? Nimic bun. O nuntă cu strigături, unică în lumea civilizată, care ne-a lăsat tuturor un gust amar. La fel au simțit și oamenii de bun simț, veniți să asiste la un eveniment frumos. Au avut, însă, ocazia de a asista la încă o mostră a unui comportament de neam prost pentru care nu există scuze. Un comportament primitiv al unor oameni care n-au realizat că sunt momente în viața unui om sau a unei colectivități când se mai și îngroapă securea războiului. Momente când circul trebuie să înceteze sau măcar să ia o pauză. Și, mai ales, momente când trebuie să se comporte într-o manieră cel puțin civilizată…

P.S. Tot astăzi, premierul Victor Ponta l-a cununat pe fiul unui interlop. Acolo, însă, nimeni nu a strigat.