Alegerile prezidentiale din Rusia s-au incheiat, Vladimir Putin fiind ales sef al statului din primul tur de scrutin, cu 61,81% din voturi. Rezultatele sunt partiale si au fost transmise de Comisia Electorala Centrala, imediat dupa inchiderea sectiilor de votare.  Datele reflecta rezultatele dupa centralizarea a aproximativ 14% din voturi si se schimba pe masura numararii sufragiilor.

Vladimir Putin, candidatul favorit al prezidentialelor din Rusia, este urmat de liderul comunist Ghennadi Ziuganov, cu 17,89% din voturi. Pe locul al treilea se claseaza ultranationalistul Vladimir Jirinovski, care a obtinut 7,98% din sufragii. Miliardarul Mihail Prohorov a intrunit 7,53 % din sufragii, iar liderul Rusiei Juste (centru-stanga), Serghei Mironov 3,67%.

„La alegerile prezidentiale si-au exprimat optiunea electorala 56,3% dintre alegatori”, a spus vicepresedintele CEC, Leonid Ivlev, precizand ca aceasta este ultima informare referitoare la rata de participare la urne, urmand ca rezultatul final sa fie comunicat luni. Prezenta la urne centralizata cu trei ore inainte de finalul scrutinul constituia, potrivit Itar-Tass, 56,3%. Ria Novosti mentioneaza o rata de participare de 58,3%.

Ministrul de Interne din Liban, Marwan Charbel, aflat intr-o vizita oficiala in Romania, a avut parte de o surpriza neplacuta, fiindu-i furata de doua ori haina. Potrivit publicatiei libaneze Naharnet, ministrul Marwan Charbel a ramas fara palton, in timpul unei cine oficiale, organizata de presedintele Traian Basescu in onoarea omologul sau libanez, Michel Sleiman. Ministrul de interne isi lasase haina la garderoba cand sosise la cina, insa la plecare nu a mai gasit-o.

Oficialii de la Cotroceni l-au informat pe presedintele Traian Basescu despre incident, iar acesta i-a facut cadou ministrului libanez o haina noua. Nici de aceasta data, ministrul Charbel nu a fost mai norocos. Politicianul libanez a fost din nou victima hotilor, in timpul unui alt dineu, fiindu-i furata si haina oferita de presedintele roman.

A doua zi, in timpul unei ceremoniei de depunere de coroane la Mormantul Soldatului Necunoscut, ministrul Charbel i s-a facut frig, ceea ce l-a facut pe presedintele Traian Basescu sa-i daruiasca inca o haina.

Tanara romanca, moarta in accidentul petrecut in Marele Canion, a trait o frumoasa poveste de dragoste alaturi de sotul ei, un profesor american de 46 de ani. Cotidianul Adevarul publica un articol despre viata Ioanei Hociota, asa cum a cunoscut-o cel care i-a fost alaturi in ultimii doi ani, sotul sau Andrew Holicross, cel care le-a destainuit jurnalistilor americani povestea sa de iubire cu alpinista romanca.

“Ultimul lucru pe care Ioana Elise Hociota l-a scris este ca ii lipseste sotul ei, Andrew Holycross, profesor de biologie la Colegiul Mesa. «Mi-e dor de iubi», a scris in jurnalul ei in data de 24 februarie”, consemnează reporterul Azcentral, Laurie Merrill.

A doua zi, tanara alpinista a cazut intr-o rapa de 100 de metri.

Andrew Holicross a vorbit jurnalistilor, prezenti la priveghi, despre iubirea care l-a legat de tanara lui sotie. „Era experimentata in alpinism. Nimeni nu ar fi putut anticipa ce s-a intamplat. Ioana era un spirit liber. Era o bucatareasa excelenta si ii placeau filosofia, poezia, alpinismul, alerga la maraton, juca tenis, calatoriile in ocean si yoga”, o descrie profesorul pe Ioana.

Povestea lor a inceput la o tigara. ”Ne-am intalnit la o reuniune a universitatii, in anul 2006. S-a asezat in asa fel incat sa ni se intersecteze caile. M-a auzit cerand o tigara unui prieten si mi-a oferit-o ea. A fost dragoste la primul fum. Imi amintesc ca eram intrigat de aceasta fata stralucitoare, vivace. I-am spus «Te iubesc» dupa cateva zile”, a povestit profesorul care avea sa ii devina sot. Tot Andrew Holicross a fost cel care a dus-o pe tanara in prima expeditie pe Marele Canion, dupa doar cateva saptamani de cand s-au cunoscut. „Am stiut atunci ca este potrivita pentru mine. Am dormit fara cort. A trebuit sa se spele in rau. Nu s-a plans nicio secunda”, a declarat acesta jurnalistilor americani.

Profesorul a cerut-o in casatorie pe iubita lui, laParis, in 2009, acolo unde Andrew a ingenunchiat si i-a oferit tinerei un inel. Cei doi au facut nunta tot pe Marele Canion, iar luna de miere au petrecut-o in expeditie. „A fost nunta secolului. Ultima excursie impreuna am facut-o cu un weekend inainte sa moara. Nu am fost atat de competitivi ca de obicei, pur si simplu ne-am simtit bine”, si-a amintit barbatul.

„Impartaseam pasiunea pentru matematica si alpinism. Ioana a trait pasionant, aproape te lasa fara suflare. Era ca si cum incerca sa traiasca o viata intreaga in cateva clipe”, a povestit Andrew despre tanara sa sotie.

a fost inmormantata ieri in Tempe, Arizona.

Aveam 17 ani la cutremur si in seara aceea, satula de filme proaste rusesti, bulgaresti sau est germane m-am culcat devreme. Nu eram intr-o dispozitie prea grozava, fiindca de o saptamana tot plangeam fara motiv, ma emotionam din nimic si eram chiar fara niciun chef. Stiu ca simteam ca ceva se intampla, insa atunci nu realizam asta. Asa ca…cutremurul m-a prins dormind. M-a sculat tata, soptindu-mi ca sa nu ma sperie…trebuie sa te scoli, fiindca plecam..
Imi aduc aminte drumul prin apartamentul unde locuiam, aflat la etajul 3 al unui bloc, din dormitor in sufragerie, drum pe care nu puteai merge decat tinandu-te de ce apucai, trosnetele peretilor casei, zgomotul precum huruitul unui tractor, intunericul si blocul de vis a vis care se legana ca un copac batut de vant. Nu imi era frica, fiindca nu realizam ce este, desi parintii mei spuneau mereu…e cutremur, ca-n 40. Eram mai mult interesata de leganarea ciudata a blocului de peste drum si de sursa zgomotului acela, care nu semana cu nimic din ce auzisem pana atunci. Mi s-a parut ca a durat enorm de mult. Cand s-a terminat, mama a inceput sa planga, dar tata mai practic, ne-a ajutat sa ne imbracam, ne-a luat de mana si ne-a scos in strada.
Strada din seara de 4 martie era plina de oameni. Oameni care plangeau, oameni in pijamale, cu paturi, cu copii in brate, tacuti, stand pe unde apucau si privind luna, care in acea noapte a fost imensa si rosie. Niciodata de atunci incoace nu am mai vazut asa luna. In noaptea aceea imi imaginam ca s-a lovit de pamant si de aceea s-a intamplat asta. Fiindca nimeni pana atunci nu vorbise despre cutremur, asa ca evenimentul venise pe lipsa totala de informatie. Poate ca a fost mai bine ca nu stiam, fiindca sunt convinsa ca panica ar fi fost mare. Cand socul a mai trecut, oamenii mai in varsta care il apucasera pe cel din 40 au inceput sa povesteasca, asa ca dimineata ne-a gasit tot afara, cu niste tranzistoare cu baterii la care voiam sa ascultam stirile de dimineata, fiindca nu erau ca astazi la nonstop. Radioul era insa mort. Doar Europa Libera emitea pentru noi. Asa am aflat ca au cazut cladiri in oras.
Curiozitatea si inconstienta, ca altfel nu am cum sa ii spun..m-au facut sa plec prin oras sa vad cladirile daramate, fara sa ma gandesc nicio secunda ca acolo murisera oameni. Refuzam sa asociez o cladire prabusita cu oamenii care s-au aflat acolo. Nu pot sa va descriu in cuvinte sentimentul pe care il ai, atunci cand realizezi si vezi dezastrul pe viu. Atmosfera era suprasaturata de praf. Un praf care nu s-a ridicat mult timp. Atunci am vazut un Bucuresti prafuit, cenusiu, tacut si trist, asa cum nu il vazusem niciodata. La Lizeanu, o parte din blocul de pe colt intrase 2 etaje sub pamant, iar cele ramase erau parca taiate cu fierastraul pe diagonala. Partea care nu se daramase avea atasate jumatati de sufragerii, din care atarnau covoare si ce se mai afla in partea nesectionata. La un etaj, un televizor pe masuta, la altul clasica vitrina cu cristaluri, la unul o pianina tacuta…. Socant si incredibil de trist.
La Dunarea, blocul in care si-a pierdut viata Doina Badea cu cei 2 copii si sotul era o mare de moloz amestecat care ocupa bd. Magheru. Acolo si la Continental unde i-am pierdut pe Caragiu si Bocanet, nici nu se mai vedea ca fusesera cladiri. Parca cineva daduse prin masina de tocat totul. Se auzea ca scapase din aceasta distrugere doar Romulus Rusan, sotul Anei Blandiana, aruncat cu patul in strada.
Pe vremea aceea eram prietena cu un regizor astazi extrem de cunoscut, asa ca m-am dus sa vad daca mai traieste in subsolul casei unde locuia. Era vecin cu Sergiu Nicolaescu, undeva langa Piata Dorobanti. Cand am ajuns acolo, am nimerit intr-o tabara tactica. Nicolaescu, coborat dintr-un jeep din 45, strangea trupe pentru a salva supravietuitorii de sub daramaturi. A fost singura data cand a fost eroul meu, salvatorul de pe campul de lupta. Convocase toti cascadorii si oamenii de film pentru asta. Erau entuziasmati si dornici de salva vieti. Pe la pranz a venit vestea ca Stavru, unul din cascadorii de film cunoscuti se prabusire cu plafonul etajului 7-8 la Nestor, unde era faimoasa cofetarie bucuresti . Un altul fusese ranit la Casata. Despre ei, cei care atunci, voluntar au ajutat sau s-au sacrificat…prea putin s-a vorbit.
Prietena mea Gina era la spital la Coltea. Cutremurul a prins-o in statia de autobuz din fata de la Dunarea. Avea febra si se grabea sa ajunga acasa. Mi-a povestit cum a cazut in fund pe trotuar (torturi personalizate) , fiindca nu se mai putea tine pe picioare si a crezut ca ameteste de la febra. Apoi a vazut masinile de pe strada mergand deodata haotic, un zgomot infiorator si lung in spatele ei si a fugit inspre Inter cu o putere pe care nu credea ca ar fi avut-o vreodata. Nici astazi nu stie cum a scapat si nici nu poate uita acea seara, care a marcat-o pe viata.
Nici eu nu am uitat si nici nu cred ca voi uita vreodata imaginile acelea. Sper doar, ca cei care si-au pierdut viata atunci sa se odihneasca in pace.

Sursa: www.muzeuldefotografie.ro

Presedintele Partidului National Liberal Crin Antonescu a declarat ca, in cazul in care USL nu va castiga alegerile parlamentare, va demisiona de la conducerea PNL.

Intr-un interviu acordat Agerpres, Antonescu a vorbit despre alianta cu PSD, ce a realizat Opozitia unita, dar si in ce conditii s-ar rupe aceasta Uniune. Liderul PNL a mai spus ca, in cazul in care USL nu va castiga alegerile parlamentare, va demisiona de la conducerea PNL.

“Singura şansă a actualei Puteri de a se menţine şi după următoarele alegeri este o rupere a USL. Singura posibilitate prin care USL nu câştigă aceste alegeri este aceea de a se destrăma şi de aceea nu cred că aşa ceva se va produce. In scenariul în care USL nu câştigă alegerile parlamentare. Înţelegând prin câştigarea alegerilor parlamentare formarea următorului Guvern”, a declarat Crin Antonescu pentru Agerpres.

Antonescu sustine, insa, ca USL va castiga scrutinul general cu un scor considerabil si care va fi cu 10% mai mare fata de cel pe care Uniunea il va obtine la locale. El a admis ca in negocierile privind desemnarea candidatilor comuni la alegerile locale exista „ciocniri de interese” si a afirmat ca problemele vor fi rezolvate astfel incat la 15 martie sa fie anuntati candidatii.

Crin Antonescu a afirmat ca PNL nu a votat Legea Lustratiei din cauza faptului ca se afla in protest parlamentar si nu a avut timp sa se pronunte asupra acestui subiect, considerand ca prin aceasta lege, PDL a facut doar un demers demagogic.

“Cred că poziţia PNL a fost destul de clară în tot acest timp. Discuţia pe care au făcut-o ei foarte repede asupra Legii lustraţiei nici nu a dat timp PNL să se pronunţe, am făcut-o după. Noi ne aflam în acest protest parlamentar, nu a existat nicio propunere ca pentru un astfel de subiect să ne reunim să-l discutăm şi sincer cred că nimeni nu cade în capcana demagogiei PDL-iste pentru că Legea lustraţiei nu mai rezolvă nimic. PD-iştii au reuşit cu această lege a lustraţiei să facă un demers demagogic, având grijă să ferească personaje care li s-au alăturat, de tipul domnului Ungureanu sau domnului Meleşcanu, de eventuale efecte ale unei asemenea legi. Nu văd legătura între Legea lustraţiei şi senatorul Dan Voiculescu în sensul în care şi pe legislaţia de până acum Dan Voiculescu se află în nişte procese. Este problema domniei sale. Nu are niciun fel de legătură asta cu PNL sau cu USL”, a mentionat Antonescu.

In opinia co-presedintelui USL, Miscarea Populara nu se poate constitui, in contextul in care discutiile despre aceasta constructie politica sunt dintre cele mai indelungate,  si nici nu poate reprezenta o noutate pe scena politica romaneasca.

“Nu are cu cine să se formeze Mişcarea Populară. Sigur că mâine PDL îl poate lua pe domnul Pavelescu, să zicem, pe care să-l intituleze PNŢCD şi cu care împreună să formeze ceva care să se numească Mişcarea Populară. Toată lumea ştie că aşa ceva nu este mai mult sau nu este altceva decât PDL. PDL poate să-şi consacre cârdăşia cu UNPR şi să-şi intituleze această alianţă Mişcarea Populară, aici este inconvenientul pentru că mişcările populare se revendică la dreapta spectrului politic, iar cei din UNPR susţin cât se poate de vocal că sunt un partid de stânga. În rest, nu prea văd cu cine s-ar putea face Mişcarea Populară şi de fapt nu este important dacă se face sau nu, important este că ea nu poate reprezenta ceva nou pe scena politică românească. Şi de aceea, eu personal cred că nu merită atâta discuţie”.

Omul de afaceri Catalin Spataru, cercetat si dat in consemn la frontiera pentru evaziune fiscala si spalare de bani prin care a adus un prejudiciu de aproximativ 20 de milioane de euro, a fost retinut pentru 24 de ore.

Potrivit Mediafax, Procurorul DIICOT Mehedinti a emis pe numele lui Spataru ordonanta de retinere, barbatul urmand sa fie dus, luni, la Tribunalul Mehedinti cu propunerea de arestare preventiva. Sefului Serviciului de Combatere a Criminalitatii Organizate (SCCO) Mehedinti, Petri Althamer, a declarat ca pe numele lui Spataru fusese emisa o citatie in care acesta era chemat la audieri duminica la pranz. Omul de afaceri argesean urmeaza sa fie prezentat magistratilor de la Tribunalul Mehedinti cu propunerea de arestare preventiva.

De asemenea, anchetatorii i-au confiscat omului de afaceri doua masini, un Mercedes X 6 si un Audi A 6. Cu una dintre masini, respectiv cu autoturismul Mercedes, Spataru venise la audieri la DIICOT, iar cu cealalta masina au ajuns la DIICOT rude ale acestuia.

Catalin Spataru, alaturi de liderii grupului infractional acuzat de evaziune fiscala si spalare de bani, fusese dat, luni, in consemn la frontiera.

In urma cu o saptamana, anchetatorii au facut 30 de perchezitii domiciliare – 13 in localitatea Strehaia, noua in judetul Hunedoara, patru in municipiul Cluj, trei in municipiul Timisoara si una in judetul Arges – la membrii unui grup infractional suspectati de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, evaziune fiscala si spalare de bani.

Presedintele PDL Bucuresti Elena Udrea a declarat ca, pana la sfarsitul lunii martie, vor fi anuntati toti candidatii PDL pentru Primariile de Sector ale Capitalei. Prezenta intr-o emisiune la Realitatea TV, Udrea a vorbit si despre posibilii candidati la fotoliul de Primar General al Bucurestiului, precizand ca Silviu Prigoana are cel mai bun scor in sondaje. Presedintele PDL Bucuresti a mentionat ca europarlamentarul Monica Macovei ar fi un candidat bun pentru Primaria Generala, intrucat, in acest moment, aceasta institutie este “mancata de coruptie”.

„Obligatia mea e sa ma duc cu candidatul cu cele mai mari sanse, sa merg cu un proiect castigator. Cel care sta cel mai bine in increderea bucurestenilor este Silviu Prigoana. Un candidat foarte bun la Primaria Capitalei ar putea fi Monica Macovei, un candidat cu un discurs anti-coruptie, intr-o institutie care este mancata de coruptie. Insa candidatul il veti afla in momentul in care vom incepe lansarea candidatilor la sectoare.  Avem lansari de candidati pe toata durata lunii martie, iar cel la Primaria Capitalei, cireasa de pe tort, va fi anuntat undeva la sfarsitul lunii. Liviu Negoita poate ca a avut un moment in care a ezitat, isi doreste sa candideze si va castiga. Acolo stim sigur ca Liviu Negoita este viitorul primar. Silviu Prigoana are acelasi tip de electorat ca Sorin Oprescu”, a mentionat Elena Udrea, la postul de televiziune.

De asemenea, presedintele PDL Bucuresti considera ca Raed Arafat ar castiga alegerile pentru postul de primar general daca ar candida, insa nu a fost o optiune pentru democrat-liberali.

“Raed Arafat ar castiga probabil alegerile daca ar candida. Nu a fost intrebat, ar fi o optiune, bucurestenii isi doresc inca un candidat independent, sa nu fie obligati sa aleaga intre politicieni. Arafat ar castiga mai usor alegerile la Capitala, decat un candidat al PDL, dar nu este o opţiune pentru partid”, a spus Udrea, la Realitatea TV.

In acea seara, Televiziunea Romana difuza filmul bulgaresc “Dulcele si amarul fericirii” cand a inceput cutremurul. Curentul s-a oprit, peretii si podelele au inceput sa se miste, dar cel mai ingrozitor a fost vuietul.

Datele statistice legate de cutremur sunt seci, chiar daca urmarile au fost tragice, iar Romania s-a confruntat cu cel mai violent fenomen natural din secolul 20 din cauza pierderilor de vieti omenesti.

Potrivit istoriei consemnate, cutremurul, cu epicentrul in Muntii Vrancei, a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, s-a produs la o adancime de 94 de km si a avut o durata de 55 de secunde.  Seismul a avut loc la ora 21.22 si s-a resimtit aproape in toata regiunea balcanica. Cele mai lovite orase au fost Bucuresti si Zimnicea, care a fost aproape ras de pe fata pamantului. Bilantul victimelor si al pagubelor materiale a fost devastator: 1.578 de persoane si-au pierdut viata, din care 1.424 în Bucuresti.

Numărul total al ranitilor a fost de 11.300, iar 32.900 de cladiri au fost grav avariate sau distruse. 35.000 de familii au ramas fara adapost, iar 760 de unitati economice au fost afectate, iar pierderile materiale s-au ridicat la 2 miliarde de dolari.

„Eram santinela pe acoperisul unui important obiectiv militar; adica, deasupra etajului sapte. Noaptea era destul de luminoasa si de vazut, puteam vedea pana departe. Numai ca odata parca n-am mai simtit acoperisul sub picioare. M-am apucat insa bine de ceva si cu ochii numai primprejur, sa vad ce se intampla. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cat vedeam cu ochii, toate blocurile se clatinau. Si toate cladirile se inclinau de-o parte si de cealalta ca si copacii pe furtuna. Prima unda  a fost pe verticala. Cateva fractiuni de secunda a parut sa inceteze, dar apoi a reinceput pe orizontala. Cerul a crapat brusc, de parca statea sa se franga in doua. Am auzit detunaturi indepartate, apoi un zgomot infundat, care parca venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vant puternic, de era sa ma azvarle jos. S-a dus, dar apoi s-a intors inapoi, de data asta cu miros greu de ars. Si pe urma s-au stins toate luminile… pe cer era un urias arc de foc, ca si cum s-a produs un scurtcircuit in tot orașul… Si atunci am zis: Gata, cred ca-i gata orașul!”, spune Mircea Nemigean, soldat in termen, la acea data fatidica, la o unitate militara din Bucuresti.

[jwplayer config=”600×394″ file=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/03/cutremur-1977.m4v” image=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/03/cutremur-1977.jpg” html5_file=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/03/cutremur-1977.m4v”]

Printre personalitatile care si-au pierdut viata atunci s-au numarat Toma Caragiu, Doina Badea, regizorul Alexandru Bocanet, poetul A. E. Baconsky, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafiţa. Corneliu M. Popescu, cel mai apreciat traducător al operei eminesciene în limba engleză, a murit la doar 19 ani.
Alte personalitati care au murit in 4 martie 1977 au fost poeta Daniela Caurea, scriitorii Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Nicolae Vatamanu şi Viorica Vizante, actrita Eliza Petrachescu, pianistul si compozitorul Tudor Dumitrescu, lingvistul şi istoricul literar Ioan Siadbei, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu.
 
Nicolae Ceausescu, aflat in vizita oficiala in Nigeria, s-a intors imediat in tara si a declarat stare de necesitate pe intreg teritoriul Romaniei.

[jwplayer config=”600×394″ file=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/03/Cutremurul-din-1977.m4v” image=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/03/Cutremurul-din-1977.jpg” html5_file=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/03/Cutremurul-din-1977.m4v”]

Echipele de salvatori, constituite din militari, pompieri, medici, cascadori si voluntari, au incercat sa scoata de sub daramaturi cat mai multi oameni in viata, folosind caini dresati. Pentru ca Spitalul de Urgenta Floreasca era avariat, stadionul Dinamo a fost transformat in unitate de primire a urgentelor.

Intr-un editorial publicat pe Contributors , Vladimir Tismaneanu creioneaza portretul fostului presedinte Ion Iliescu, la varsta de 82 de ani, si il numeste “Omul fara regrete”.

“Ion Iliescu a fost un consecvent aparatcik comunist. In conditiile in care dictatura lui Ceausescu a devenit tot mai aberanta, Iliescu a fost relativ marginalizat. Nu a fost arestat, nu a fost anchetat. Nu si-a ridicat vocea niciodata impotriva sistemului comunist, a refuzat sa semneze “Scrisoarea celor 6″, alaturi de Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Corneliu Manescu, Constantin Parvulescu, Silviu Brucan si Grigore Raceanu. Si-a ascuns gandurile “seditioase” cat a stiut de bine. Dupa decembrie 1989, a facut tot posibilul pentru ocultarea adevarului despre Revolutie, s-a opus decomunizarii, a organizat torpilarea partidelor democratice si subminarea renascutei societati civile. Ion Iliescu a fost direct implicat in tenebroasele actiuni care au urmat fugii cuplului Ceausescu, in organizarea simulacrului de proces, in mineriade si in geneza “Patrulaterului Rosu”. Idealul sau a fost si nu cred ca a renuntat la el, cel iacobin. Monarhismul sau de ultim ceas este cinic si oportunist.

Ion Iliescu, un personaj care si-a inceput cariera politica ca tanar activist UTC, participand la masluirea alegerilor din noiembrie 1946, nu a fost si nu este un sustinator al societatii deschise. Auzindu-l vorbind acum despre “spatiul civlizational occidental” pe cel care a glorificat, vreme de decenii, spatiul anti-civilizational comunist, nu poti sa nu izbucnesti in ras. Trei au fost componentele esentiale a ceea ce H.-R. Patapievici a definit drept regimul Iliescu: clientelismul, coruptia si cinismul”, scrie Tismaneanu.

Istoricul mai spune ca, la 82 de ani, Ion Iliescu propune o serie de reflectii despre propriul destin politic. “Am stat de vorba in 2003 cu Ion Iliescu. (…)Am constatat atunci ca, spre deosebire de un Barladeanu, care a admis ca optiunea istorica a lui Corneliu Coposu a fost cea corecta, Ion Iliescu ramane omul fara regrete. A fost fericit ca student la Moscova in plin stalinism, a fost fericit cand organiza represiunile anti-studentesti din perioada 1956-1960, a fost fericit ca Ministru al Tineretului sub Ceausescu, a fost fericit cand, impreuna cu Magureanu, Stanculescu, Roman, Brucan si Voican Voiculescu, l-a terminat pe Ceausescu. A fost fericit in iunie 1990 cand le-a multumit minerilor pentru “patriotismul” probat in timpul actiunilor barbare din Bucuresti. Cand Ion Iliescu vorbeste despre “esenta demnitatii umane” nu pot sa nu-mi aduc aminte de formulele ritualizate si intotdeauna gaunoase ale “Epocii de Aur”. Exercitarea puterii de dragul puterii, nu fericirea umana a fost scopul politic al lui Ion Iliescu”.

Tismaneanu isi incheie editorialul cu un fragment din postarea facuta de Ion Iliescu pe blogul personal, in ziua in care implineste 82 de ani.

“Mi s-a propus un exerciţiu de imaginaţie: suntem în anul de graţie 2112. Urmaşii noştri se uită la televizor, unde e programată o emisiune de genul «Memoria înaintaşilor». Ce mi-ar plăcea să ştie despre mine generaţiile care vin? Că, dincolo de orice, mi-am făcut datoria, că am crezut în capacitatea naţiunii noastre de a trece peste obstacole şi de a progresa, dar, mai presus de orice că am crezut în libertate, egalitate şi fraternitate. Care sunt dincolo de stânga şi de dreapta. Sunt esenţa demnităţii umane. De-acolo, de unde voi fi, aş fi bucuros să pot privi zâmbind o lume mai bună, cu oameni mai fericiţi şi mai împliniţi sufleteşte”, a scris Ion Iliescu pe blogul său.

Iliescu apreciază că ”lumea de azi trece prin mari frământări, se schimbă, şi, din păcate, sensul schimbării este defavorabil omului simplu”. ”Îmi place să cred că am fost şi sunt un exponent al acestuia. Dacă liderii acestei lumi vor da dovadă de înţelepciune şi vor renunţa la vanităţi de nimic justificate, vor face aşa încât omul obişnuit să fie în centrul schimbării, şi nu banul. Dar pentru asta trebuie să ne facem auzită vocea. Este din nou timpul coborârii omului obişnuit în agora. Politica este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat doar pe mâinile politicienilor. O spune un om pentru care politica a fost un mod de a trăi”.