Cătălina Ponor a încheiat a treia sa pariticipare la Jocurile Olimpice cu un loc 7 la bârnă. Singura reprezentantă a României în proba de gimnastică la Rio a trimis o scrisoare deschisă în care a explicat evoluția sa, dar a denunțat și neregulile de la lot și a acuzat organizarea din cadrul echipei, conform romaniatv.net

15 august…

A fost o zi extrem de grea si tensionata pentru mine …
De ce?
Credeți ca mie mi-a fost ușor sau imi este ușor?
Sunt ani de munca in spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era inainte.
Acum ori câștigi cu acrobatică foarte dificila ori cu artistica făcută perfect.
Eu am încercat sa le combin si am greșit pentru ca presiunea a fost extrem de mare.
Fiind singura gimnasta care a reprezentat Romania, trebuia sa multumesc intr-un fel sau altul pe toată lumea chiar daca nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie sa imi mai dovedesc încă o data ca pot!
Imi pare rau ca atunci cand mi-am dat seama ca integralul a ieșit prost nu am facut si coborârea care a fost pregătită pentru finala

DECI ,DA POT!!! PENTRU CA VREAU !!!

As zice chiar m-am simțit mai in forma decat la 16 ani
Si as fi putut daca nu simțeam ca o mana care vroia sa ma dea jos de pe aparat toate comentariile si undele negative ca nu meritam sa fiu la Olimpiada
M-‘am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea si la un moment dat vroiam sa ma opresc si nu puteam, nu mi-a fost ușor sa nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam in jurul meu si in rețelele de socializare sau presa si nu imi este ușor nici in continuare !

Am avut noroc ca mi-a dat Dumnezeu un psihic extrem de tare si am reușit sa stau concentrata atat cat am putut.
Sa nu aveți impresia ca nu vad tot ce scrieți sau tot ce ziceți pe la spatele meu (aviz cei din jurul meu) doar ca nu am băgat de seama sau v-am lăsat sa va faceți nebunia si sa ma barfiti!
Satula fiind de toate rautatile care au inceput de dupa Europene, am vrut sa fie bine, sa fie bine pentru mine, pentru Romania, pentru cei care mi-au fost alaturi, care au luptat cu mine zi de zi, care m-au incurajat la fiecare pas, care stiu prin ce am trecut, cate piedici am avut, cate vorbe urate aruncate in mine fara rost!

Baba?
Oare la 29 de ani sunt baba, cand sunt „N” gimnaste in lumea asta trecute de 30 de ani?
Dar e mai greu de stiut fiindca nu toate au rezultate care sa le țină lumea minte!

Urata?
Poate sunt, nu stiu, nu toata lumea e fotomodel, nici nu am fost si nici nu sunt un sportiv stil pitzi sa nu pot sta fara unghii false, fara par vopsit, gene false sau mai stiu ei ce minunatii de genul, fiindca sunt prea concentrata la ce am de facut !

Scorpie?
Din pacate aici am sa va spun cu mana pe inima ca multa lume dupa ce ma cunoaste pesonal isi retrage cuvintele, pentru ca de foarte multe ori chiar daca nu arat sunt o persoana mai mult decat saritoare, nu port pica, nu port ura, nu imi doresc ca altul sa se loveasca sau sa pățească ceva, întotdeauna am fost acolo atunci cand a fost nevoie de mine, dar asta știu numai acele persoane care imi sunt alături si la bine si la rau, nu persoanele false care acum iti zâmbesc si dupa câteva secunde se întorc cu spatele si te bârfesc fiindca nu te suporta!

Fițoasa?
Faptul ca am o masca pusă cand ma antrenez sau cand sunt in concurs dovedește cat de mult imi doresc sa fac ceva, dar persoanele frustrate nu vor vedea niciodată adevarata fata a mea iar cei care ajung sa ma cunoască chiar si pentru prima oară imi spun: „Ma crezi ca nu am crezut o secunda ca esti asa cu bun simt si atat de cumsecade?”. Si nu de putine ori am văzut întrebarea „cand a tras Ponor echipa dupa ea ?”

Pai ia hai sa ne aducem aminte. E adevărat ca întotdeauna in spatele meu a mai fost cineva care m-a ajutat, ca de exemplu Monica, Dana, Oana sau Sandra!!
Incepând cu anul 2003 oare cine a facut parte din echipa pana in prezent?
Oare rezultatele cele mai bune din 2003 -2004 ale cui au fost?
In 2005 cine a reprezentat România si a venit cu medalie de bronz la mondiale cand toată echipa era data afara din lot? Cine a fost langa fetele din 2006 la europene ?
Cine s-a întors in mai 2007 din pauza de 8 luni, ca in 3 luni sa isi revină pentru mondiale si sa ajute intr-un fel sau altul echipa?
Oare in 2011 cine a revenit dupa 4 ani si o intervenție la inima tot pentru a ajuta echipa la Tokyo sa se califice la Olimpiada unde am plecat singura, fara Sandra, cu fete fara experiența si mi-am călcat pe orice principiu ca veneam dintr-o echipa campioana olimpică si mi-am asumat din nou un asa zis „eșec” sa ne întoarcem fara medalii de la Mondiale? Si atunci am reușit sa ajut echipa sa vina pe locul 4? Oare cine?

Oare in 2012 împreuna cu Sandra cine a condus echipa sa vina pe locul I la Europene încercând sa dea exemplu celor mici cum sa fie unite ca si echipa? Oare la Olimpiada unde toată lumea spunea, inclusiv antrenorii, ca noi nu vom ieși pe podium din cauza ca Larisa este accidentata, oare cine a tras si cu dinții din nou cu Sandra pentru echipa ca sa ieșim in primii 3? Oare acum dupa ce nu mai aveam nimic de dovedit cine a revenit dupa 3 ani de pauza din nou sa încerce sa ajute aceasta echipa care se vedea de la Mondialul din 2014 ca ceva nu funcționează ?

Dupa ce m-am operat si am tras 5 luni cu dinții de mine cand antrenorii imi spuneau ca fac de fapt fițe si ca nu vreau sa ma duc la recalificări ,ca nu ma doare nimic chiar daca plângeam de durere in sala si din ianuarie pana in ultima săptămana inainte de primul concurs mi-am tot rupt gamba fiindca încercam din răsputeri sa imi revin sa ajut echipa la test event.

Oare cine a fost nebuna care s-a apucat sa faca sarituri direct in concurs la recalificări incat era sa isi rupă picioarele, numai sa mai bage un punct in plus echipei si sa nu ne facem de **** sa ne bate pana si cea mai slaba echipa din concurs ?

Oare toate astea nu contează? Oare toti acești ani e ca si cum nu am facut nimic pentru echipa ? Se pare ca multi au uitat de câți ani sunt eu in gimnastica, se pare ca multi au pierdut respectul fata de un sportiv care si-a dedicat toată viața unui sport, sacrificând tot ce înseamnă viața unui om numai sa simtă rodul muncii lui de 25 de ani si sa faca mii de romani sa se simtă mândri!!

Dar care romani? Uneori ma simt mult mai apreciata de străini, de oameni care nu au o picătura de sânge roman in vene, dar care plâng pentru mine, o data cu mine si care si-au dorit mai mult decat multi romani ca eu sa pot sa fac un rezultat si la aceasta Olimpiada dar „pardon de expresie” multi au aruncat cu pietre cand au aflat ca voi concura pentru România la a 3 a mea Olimpiada, pardon din nou, a 3-a Olimpiada,  sa o mai zic o data!!!! Aaaa, sa nu uitam, cică au ieșit si 5 medalii olimpice !

Unii nu mai sunt impresionați de acest rezultat fiindca au fost învătați prost si il vad ca pe trecut.
Asa e, a fost acum ceva timp in urma, dar uitati-va bine, personal eu nu vad ca in viitorul apropiat sa mai faca vreo gimnasta un asemenea rezultat! Un sfat. Prețuiți ce aveți, cat mai aveți, ca va dura ceva pana se va mai naște următoarea tripla campioana olimpică.

Unii habar nu au ce înseamnă sportul, dar comentează, alții nu stiu dedesupturile, dar isi dau cu părerea si critica si sunt unii care stiu, dar tac din gura sa nu faca rau! Oricum din toată experiența asta vreau sa le multumesc tuturor celor care au fost langa mine la fiecare pas: părinților in primul rând care si-au facut datoria pe deplin si m-au susținut necondiționat, domnului Lucian pe care multi l-au criticat si care a avut parte de multe eșecuri alaturi de o echipa la care personal nu am văzut dorința imensa de a face ceva, cum era generația 2004, dar el totuși a rămas langa noi, a rămas si a luptat pentru onoarea lui ca antrenor de 18 ani la lotul național, dar care nu are parte de respect din partea tuturor colegilor, pentru onoarea României, a luptat cu speranța ca se poate, dar din pacate nu a avut cu cine, Mihaelei Dobranici, doctora lotului care si ea a fost criticata fara motiv si care a pus suflet pentru fiecare fata din lotul acela sau acesta ca nici nu mai stiu exact daca este un lot. Lui Toma Vasilescu, fizioterapeutul care numai el știe cat s-a chinuit cu tendonul asta al meu problematic dându-i bătăi de cap zilnic, problema care si in momentul de fata exista! Lui Florin Astefanei care se tot chinuia cu spatele asta al meu cu hernii si fisuri pe inele sa mai scoată din durere si sa ma lase sa lucrez. Fanilor adevărați care au mers cu mine din clipa in care am intrat in lot si m-au susținut indiferent de situație, ca a fost bine sau ca a fost rau ei au fost mereu acolo gata sa imi trimită gânduri bune si încurajări. Va multumesc oameni frumoși ca ati avut încredere in mine pana la capăt!  Sa nu uit de doamna Mariana si domnul Bellu, care mereu m-au încurajat chiar daca nu au fost in sala si nu m-au antrenat in ultima perioada, asa cum au crezut unii, dar care mi-au trimis mesaje de încurajare fiindca inclusiv ei isi dădeau seama ca ma antrenez ca si singura. De ce spun asta ?

Fiindca o jumătate din antrenori erau antrenori personali si au preferat sa încurajeze numai pe cine au dorit iar cealaltă jumătate de antrenori erau jumătate cu mine jumătate cu restul. 3 fete au fost alături de mine si m-au susținut, restul 7 intr-o alta bisericuța !

Multumesc in același timp si celor care nu si-au dorit sa ajung pana aici, fiindca daca nu existau ei eu nu m-as fii ambiționat sa muncesc, sa imi doresc, sa trag de mine si cu dinții sa pot sa dovedesc contrariul! O vorba buna mi-a spus cineva aseara dupa finale si am sa o tin minte toată viața „Catalina capul sus! Stiu ca esti obisnuita sa castigi, dar in viata se mai si pierde. Tu ai avut sansa sa fii si VEI RAMANE TRIPLA CAMPIOANA OLIMPICA, altii vor ramane doar cu rautatea”. Cuvinte care m-au uns pe suflet, care m-au facut sa uit de tot ce s-a intamplat si are dreptate!

Sunt obișnuita sa câștig, dar sunt si om si orice om greșește. Nu sunt făcută din metal ca un robot sa nu am suflet, sentimente sau sa fac totul perfect! Sunt mândra de ce am realizat, chiar daca nu am reușit sa iau o medalie oricare ar fi fost ea, pentru mine sa ajung la 29 de ani, cu 25 ani de cariera, 5 medalii olimpice, la a 3-a Olimpiada, e o realizare imensa !

Am spus-o si o mai spun o data: Campioana olimpică sunt deja si nu o data, de 3 ori ! Cand alții vor ajunge la asemenea rezultate si la o asemenea vârsta atunci sa comenteze, sa bârfească si poate atunci isi vor da seama si ce înseamnă respectul!!!

Cu toate astea spuse va multumesc ca mi-ati citit aceasta scrisoare si cu mana pe inima va spun ca nu renunț si tot ce s-a intamplat pana acum ma face sa ma gandesc serios la Tokyo 2020. Ups !

Cu stima si respect
Tripla campioana olimpică
Cătălina Ponor”, a scris gimnasta pe pagina personală de Facebook.

România nu s-a calificat cu echipa de gimnastică la Jocurile Olimpice de la Rio iar Federația Română de Gimnastică a desemnat-o pe Cătălina Ponor pe singurul loc al „tricolorelor” de la Rio. Ajunsă în finala de la bârnă, Cătălina Ponor a încheiat concursul pe locul 7.