„Chiar și astăzi, după eșecul unui alt război mondial (al Doilea Război Mondial, n.r.), la o adică putem vorbi despre un al treilea război, unul luptat pe bucăți, cu crime, masacre și distrugeri”, a spus papa, condamnând războiul în numele lui Dumnezeu, notează BBC.

În timpul slujbei organizate la cimitirul Redipuglia, unde sunt înmormântați 100.000 de soldați italieni, căzuţi în timpul Primului Război Mondial, papa a primit înrămat documentul care atestă că bunicul său s-a înrolat în armata italiană, înainte de a emigra în Argentina. Bunicul său a luptat în perioada 1917-1918 și a supraviețuit războiului.

„Războiul este o nebunie”, a mai spus papa, dar tot el a spus despre comunitatea internațională că are o justificare să folosească forța pentru a opri „agresiunea nejustificată” a militanților Statului Islamic, care au omorât mii de oameni în Irak și Siria, inclusiv mulți creștini.

Iluzia unui război

„În fiecare zi devine din ce în ce mai clar că umanitatea trebuie să aleagă între securitatea unei societăți pașnice, lucru ce poate fi obținut doar prin acțiuni inteligente, și insecuritatea militarismului, care este o parte inerentă a societății de azi”, declara un reprezentant al Partidul Socialist al Marii Britanii, în aprilie 1982.

Dacă nu am fi știut sursa declarației, am fi putut presupune, fără să ne hazardăm prea mult, că este actuală. În fond, aceeași retorică se folosește și astăzi. Se pare că guvernul britanic se pregătește de mult pentru un război. În perioada 1981-1982, bugetul militar al Marii Britanii a fost de aproape 13 miliarde de lire sterline și a ajuns în 2013 la 56 de miliarde. Statele Unite, care au ținut locul întâi la cheltuielile armate, se grăbeau să ajungă atunci la 400 de miliarde, iar în 2013 au sărit de 640 de miliarde.

Ar fi o risipă extrem de mare dacă toți acești bani ar fi fost cheltuiți pentru stocuri de armament ce nu vor fi folosite niciodată și care „mănâncă” bani doar pentru întreținere, în timp ce se degradează în depozite. Cu toate acestea, să ne aducem aminte că așteptările din 1982, care se oglindesc în cele de astăzi, nu au fost împlinite.

Dacă ar fi, de ce ar fi

Astăzi presupunem că globalizarea ne va feri de război, țările depinzând mult prea mult unele de altele pentru a permite izbucnirea unui război care să nu fie local. La fel gândea și Norman Angell în 1910.

El a scris cartea Marea Iluzie tocmai pentru a demonstra că un război ar fi o nebunie, date fiind relațiile comerciale strânse dintre marile puteri. Cartea a fost un bestseller, iar autorul a primul Premiul Nobel pentru Pace 22 de ani mai târziu, dar războiul tot a izbucnit.

Impresiile ne pot înșela, chiar dacă avem dreptate sau nu. Avem impresia că un conflict local nu poate duce la ceva mai grav, însă în 1914 Rusia, Franța și Marea Britanie s-au implicat de partea Serbiei, în timp ce Germania susținea Austria. Anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar a fost comparată în multe rânduri cu anexarea Crimeei de către Rusia.

Conflictele locale se pot transforma în conflicte regionale și atunci când guvernele au impresia că pot lansa campanii militare limitate ca timp și spațiu, al căror succes să fie garantat, iar rezultatele sunt altele.

Astăzi există mai multe puncte nevralgice. Rusia și Europa se ceartă din cauza situației din Ucraina. China și Japonia se întrec în declarații acide din cauza insulelor din Marea Chinei, iar o alianță de 10 țări condusă de Statele Unite a pornit un război de uzură împotriva Statului Islamic, grupare jihadistă pornită să cucerească Orientul Mijlociu, pentru formarea unui califat.

„De la al Doilea Răboi Mondial pericolul izbucnirii altui război nu a fost niciodată mai mare”, spunea prof. dr. Eberhard Hamer în 2010. El a adus în discuție și aspectul economic, notând că, în istorie, politicienii care au atins o limită din acest punct de vedere au optat pentru război ca ultimă soluţie pentru a ieși dintr-o criză economică. Este cazul și Statelor Unite, în ambele conflagrații mondiale, iar după părerea lui Hamer, ar putea fi o soluție adoptată din nou de SUA, care ar putea să intre oricând în faliment, din cauza datoriei externe.

Pe bucăți

Dr. Giles Fraser, preot în Biserica Anglicană și jurnalist pentru The Guardian, spune că, deși pe durata vieții sale a fost mereu implicată în câte un conflict, Marea Britanie nu a mai declarat război unei alte țări din 1942. Iar Statele Unite, spre exemplu, nu a declarat război nici măcar Vietnamului. Prin urmare, avem impresia că războiul aparține trecutului, iar unul mondial este de-a dreptul o chestie învechită.

Pe bună dreptate, ar fi greu de imaginat un război mondial în prezent care să arate ca cele din trecut. Pe lângă cele 22.000 de arme nucleare, astăzi avem drone, sisteme de țintire extrem de exacte, sateliți militari, sisteme de apărare foarte eficiente și multe alte „auxiliare” care pot duce la extincții în masă și care fac aproape imposibilă prezicerea unui câștigător. Și să nu uităm că după cel de-al Doilea Război Mondial, „alegerea Americii de a lansa cele două bombe nucleare în Japonia a rămas cea mai problematică decizie luată în istorie, atât din punct de vedere moral, cât și politic și militar”, scrie Hamer. Cu greu ne-am imagina că s-ar putea reedita istoria astăzi.

Articolul integral pe www.semneletimpului.ro