Încă nu era ora patru din noaptea de vineri spre sîmbătă, la o săptămînă după incendiul din “Colectiv”, și moartea a venit din nou. Pînă sîmbătă seara, în mai puțin de 20 de ore, a trecut nu doar prin spitalele în care erau victimele focului ucigaș din seara de 30 octombrie, ba pe două dintre ele le-a însoțit pe avion și le-a bifat fix înainte să ajungă în două spitale olandeze. În total, moartea a cules nouă vieți pe 7 noiembrie.
În paralel, s-au întețit știrile care conturează un binom catastrofal: autoritățile din Sănătate (atenție, nu medicii, vorbesc de birocrații sistemului, de cei care dau licitații și trag sforile prin minister și structuri subordonate) nu doar că sînt incompetente (nici acum nu e clar ce capacitate are sistemul medical bucureștean să trateze pacienți arși; e total de neînțeles de ce pacienți cu șanse să fie tratați mai bine în străinătate nu au fost trimiși în spitale europene care-i puteau salva încă de acum cinci-șase zile; de ce nu au fost prevenite complicațiile pulmonare, respiratorii cauzate de intoxicațiile cu fum?), ci și cinice (un pacient nu e trimis nici acum într-un spital din afara țării pentru că nu e… asigurat).
Atîtea întrebări fără răspuns nasc furie, frustrare, ură, protest, toate răspîndite viral pe în online. Simultan, protestele din stradă sînt confiscate de tot felul de marginali dubioși mînați de niște unii din umbră, fie că e vorba de umbra PSD, umbra Rusiei sau ambele umbre la un loc. Și parazitarea protestelor aduce furie, frustrare și ură în tabăra oamenilor sănătoși la cap care-și doresc doar să trăiască într-o țară în care li se respectă drepturile și taxele plătite statului le sînt cheltuite cinstit.
Pe scurt, pe lîngă catastrofa birocratic-guvernamentală (și nu numai din Sănătate, evident) care ne macină, se mai pune de o catastrofă atent gestionată de forțe invizibile, cu interese evidente în a destabiliza și mai tare funcționarea și așa precară a vieții noastre de zi cu zi.
Ca și cum toate cele de mai sus nu erau suficiente, avem un premier interimar corupt (care îi urmează unui premier și mai corupt) care gestionează un cabinet de zombi politici loviți brusc de damblaua pasivității specifice intervalului dintre o guvernare și alta. Și mai avem două partide care însumează 80% din opțiunile de vot care refuză să vină cu o opțiune de premier, adică nu vor să guverneze. Colac peste pupăză, președintele țării se mișcă lent ardelenește și amînă momentul în care să tranșeze subiectul și să propună un premier care să se apuce de treabă, să ne scape de bănicioi, de arafați și alții ca ei.
Din toate motivele astea, a cam venit momentul să ni se facă frică. Frica e bună. Frica eliberează adrenalina. Adrenalina e și ea bună pentru că ne dă instrumentele să ne protejăm de pericol. Ce instrumente? Flight or fight. Fugim sau luptăm. De fugit e tardiv. Și nici nu prea avem unde. Așadar, trebuie să luptăm. Să luptăm mult mai dur ca pînă acum. Avem cîteva nevoi foarte simple, foarte repede: 1. să scăpăm de nenorociții ăștia care ne guvernează acum, în frunte cu bănicioii, arafații și alții ca ei care ne omoară cu zile; 2. să avem un guvern funcțional și eficient care să nu mai calculeze electoral fiecare pas, ci să se concentreze pe soluții, rapid, fără minciuni, aroganțe, mizerii; 3. să urlăm la partide și la președintele țării să se trezească și să facă 1 și 2. Urgent.
P.S. Serviciile noastre, alea superperformante și superbugetate, chiar nu înțeleg că sîntem în pragul unui puseu de anarhie politică, socială, economică șamd de care niște vecini de la est ar fi absolut încîntați?
sursa: prisacariu.ro
