Duminică au loc alegeri. Ni se induce sistematic faptul că USL, o coaliție eteroclită de patru formațiuni politice pe care le unește lupta împotriva Justiției independente, va câștiga peste 50% din locurile din Parlament. Aceasta nu trebuie să ne impresioneze. Matricea acestei coaliții, PSD, este și a fost întotdeauna mult mai slabă decât dă impresia că e printr-un concert premeditat de manipulări mai mult sau mai puțin subtile.

Florin Budescu

20 mai 1990Partidele istorice sunt încă slabe. Frontul Salvării Naționale (FSN) e pe cai mari și deține monopolul mediatic, cel puțin în audio-vizual, așa cum vor sta lucrurile până în anul 1995-1996, când va apărea prima breșă: ProTV.

FSN lasă, prin legislația permisivă, ca fiecare Dinu Păturică și Tănase Scatiu să-și înființeze propriul partid. O mișcare deliberată, bazată pe cunoașterea cinică a dezorientării electorilor.

Cuvântul de ordine în propaganda oficială FSN este: iată ce înseamnă democrația – o brambureală, un haos; noi vă dăm liniște și siguranță.

Senat
FSN : 67,02% voturi, 76,47% locuri prin redistribuirea resturilor
UDMR: 7,2%, 10.08%
PNL: 7,06%, 8.4%
MER (Mișcarea Ecologistă din România): 2,5%, 0,84% (1 loc)
PNȚCD: 2,45%, 0,84% (1 loc)
AUR: 2,15%, 1,68% (2 locuri)
PER: 1,38%, 0,84% (1 loc)
Antonie Iorgovan: Singurul candidat independent, 0,26%

Camera Deputaților
FSN: 66,31%, 66,41%
UDMR: 7,23%, 7,32%
PNL: 6,41%, 7,32%
MER: 2,62%, 3,03%
PNTCD: 2,56%, 3,03%
AUR: 2,12%, 2,27%
PDAR: 1,83%, 2,27%
PER: 1,69%, 2,02%
PSD (Partidul Socialist Democratic Român): 1,05%, 1,26%
PSDR (Partidul Social Democrat Român): 0,53%, 0,51% (2 locuri)
GDC (Grupul Democrat de Centru): 0,48%, 0,51% (2 locuri)
PDM (Partidul Democrat al Muncii): 0,38%, 0,25% (1 loc)
PLS (Partidul Liber Schimbist): 0,34%, 0,25% (1 loc)
PRN (Partidul Reconstrucției Naționale din România): 0,32%, 0,25% (1 loc)
PTLDR (Partidul Tineretului Liber Democrat din România): 0,32%, 0,25% (1 loc)
FDGR (Forumul Democrat German): 0,28%, 0,25% (1 loc)
ULB (Uniunea Liberală Brătianu): 0,27%, 0.25% (1 loc)

FSN a luat partea leului. E singura dată când a avut peste 66% din locurile din Parlament. Pe acest moment, inculcat în memoria colectivă a românilor, se bazează toată propaganda cu “cel mai mare partid din România” și toată cohorta de blabla-uri și falsă respectabilitate.

Atunci a fost legiferată prima Constituție. Părintele legii fundamentale a fost un așa-zis independent, singurul din acel Parlament, Antonie Iorgovan, în fapt omul FSN și al lui Ion Iliescu. De pe urma acelei Constituții, extrem de ambigue și interpretabilă în multe puncte nevralgice, suferim și acum.

toamna 1992Pe cosmetizarea partidului puternic, cvasiunic, FSN, rebotezat FDSN, a plecat cu handicapul apariției unui nou partid care îi purta numele, desprins din FSN-ul originar și condus de fostul premier Petre Roman.

FDSN a folosit tactica “săltării”, prin probabila și nedovedita până azi manipulare la fracțiuni de procente sau procente a rezultatelor unor partide mici, captive cercurilor sale de interese. Iată rezultatele:

Cele trei partide-balama “săltate” de FDSN-ul aflat la guvernare peste pragul de 3% de intrare în Parlament au fost PRM, PSM și PDAR. Cred că totul a fost făcut din sistemul informatic.

Am stat o lună la BEC, ca jurnalist acreditat, uneori zi și noapte. În acest timp nu am reușit nici măcat o singură dată să arunc o singură privire în camerele sistemului informatic, păzite cu strășnicie cu soldați și subofițeri de poliție.

Cum se observă, în realitate “marele succes” al FDSN, pe care se bazează legendele de azi, cu “guvernarea discreționară” ș.a.m.d. dintre anii 1992 – 1996, a fost o majoritate gâfâită, înnădită din resturi redistribuite.

FDSN a ajuns pe la 35% și a făcut un guvern minoritar, susținut în Parlament de patru partide-balama: cele trei pomenite și PUNR, care crescuse pe baza cultivării atmosferei antimaghiare în Transilvania.

Cu un FSN care încă nu se dezmeticise și cu o CDR incapabilă să facă altceva decât conferințe de presă retorice, Cabinetul Văcăroiu a guvernat discreționar patru ani, ducând țara într-o criză fantastică, ținută sub oboroc de finanțistul Florin Georgescu, ce avea să explodeze de-abia în 1997, sub prima guvernare necomunistă.

La alegerile din toamna anului 1996, PDSR a obținut cam 5% mai puține voturi decât în 1992, iar PRM și PUNR, cu câte 4% – 5% din locurile din Parlament, nu i-au mai putut asigura susținerea guvernamentală, în timp ce CDR, USD și UDMR au format o coaliție eteroclită de centru, ce a reușit să scoată țara din criză până la următoarele alegeri, cu multe scandaluri și încă două mineriade, în 1999.

În anul 2000, legislativele au adus PDSR la 46% în Senat și aproape 45% în Cameră și, cu susținerea PRM, a guvernat din nou minoritar. După cum se observă, o nouă guvernare, cea a lui Adrian Năstase, discreționară, în care, dacă trendul internațional al piețelor ar fi fost de criză, țara ar fi fost pusă în cap de către un partid despre care ni se spune azi că a fost  mai puternic decât era în realitate.

Despre ce s-a întâmplat în anii 2004 și 2008 știm mai multe: cu un 33% – 35% din locurile din Parlament, la mare luptă, PSD a pierdut de fiecare dată, cu coaliția sa, guvernarea.

Care este numitorul comun al acestor alegeri și ce a determinat de fiecare dată elementul de forță al celui ce a format Executivul? Răspunsul este: fără discuție opțiunea președintelui de a desemna un anumit premier să formeze un anumit guvern. De aici disperarea cu care îl atacă USL pe Traian Băsescu.

Faptul că azi USL clamează că va deține majoritatea absolută în viitorul Parlament nu trebuie să ne impresioneze. Conform Constituției, șeful statului e obligat să desemneze premier pe liderul partidului ce obține majoritatea absolută, ceea ce nu este cazul.

În rest, vom trăi iar vremuri foarte tensionate politic. Ceea ce trebuie să înțelegem este că, așa cum s-au petrecut lucrurile de fiecare dată din 1992 încoace, factorul generator al crizelor românești de toate felurile de după 1990 – succesiunea FSN – FDSN – PDSR – PSD, a fost mai slab pe votul politic decât a acreditat public cu destul de multă îndemânare, într-o propagandă inteligent brodată, prin formatori de opinie mai mult sau mai puțin conștienți de rezultatul a ceea ce afirmă.

– articol publicat pe site-ul stareapresei.ro –

5 COMENTARII

  1. Felicitari domnule Budescu tare m-as bucura sa fi citit cat mai multi romani. Desteaptate romane HAI LA VOT sa scapam tara de hoti ,plagiati ,mincinosi kaghebisti si comunisti.

    • da,sa-i eliminam dracului!
      si sa aducem noi niste “investitori strategici”,
      d’aia bunii,care sa se ocupe in continuare de look-ul tarii.
      si eu ii multumesc d-lui budulescu pentru reamintirea unei succesiuni de evenimente electorale care ne face sa intelem infundatura in care am ajuns bazandu-ne pe aceeasi mizerie.
      poate,azi…

  2. Va aplaud pentru acest articol, domnule Budescu. Imbatabil prin argumentul cifrelor. Clar, logic, fara echivoc. Un singur repros : de ce nu l-ati scris mai devreme ?
    Ma oripileaza manipularile la care sunt supusi romanii si ma uimeste ca multi oameni cinstiti, dintre cei instruiti se lasa inoculati.
    Toata aceasta campanie a fost deturnata de la adevaratele probleme iar dezbaterile evitate cu grija. Au fost ocultate atat bilantul guvernarii actuale cat si programul ei. Majoritatea jurnalistilor, chiar dintre cei buni s-au lasat prinsi in scenarita viitorului PM si a eventualei suspendari uitand cu desavarsire ca totul rezulta din urne. Despre asta n-a mai vorbit nimeni, toti fiind ocupati cu drobul de sare. Trebuie sa recunosc ca USL este as in ale manipularii, demn elev al practicilor bolsevice imbinate cu moravuri mafiote cu iz balcanic.

    Maine mergem la vot si stim cu cine votam pentru ca miza ne este cunoscuta.

Comments are closed.