Revista 22 | Adrian Papahagi: Trădările dreptei au adus PSD la putere. Acum e datoria ei să le repare

De ce v-ați dat demisia din Mișcarea Populară? Nu ați oferit încă o explicație clară.

Dimpotrivă, cred că am fost extrem de clar, dar nu am vrut să fac din acest gest un caz mediatic sau de orgoliu personal. Cunoașteți episodul Marin Anton, care pentru mine ridica o problemă principială. Dincolo de persoana în sine, extrem de controversată, era vorba de imaginea partidului, de identitate și de resurse umane. Ce identitate dorește să asume acest partid, pe care-l fondasem, alături de alți colegi, cu câteva luni în urmă? Ce vrea să devină? Un partid în care să vină oricine, fără alte criterii majore decât eventual utilitatea imediată, sau un partid care să se adreseze și nemulțumiților de politică, românilor sătui de reciclarea unor figuri obosite și expirate moral? Mi se părea inacceptabil să fie primit în partid cineva care trădase dreapta, trecuse din PDL la PNL cu trei zile înainte de a cădea Guvernul Ungureanu, cineva care a ajuns în actualul parlament ca uselist, purtat de valul „Jos Băsescu!“, și a votat pentru superimunitate în „marțea neagră“. Cu oameni de acest gen nu poți să mergi niciodată foarte departe: într-un moment de răspântie, te vor trăda.
Pe lângă toate, mi-am dat public cuvântul că voi demisiona dacă se trece peste opinia mea. M-am simțit dator să fac acest gest de onoare. În fine, această decizie mi-a oferit ocazia să-mi pun o ordine în priorități, să mă întorc la universitate cu toate motoarele, să-mi văd în primul rând de publicații și de cariera academică. Ceea ce nu înseamnă că nu-mi pasă de PMP și că mă pot rupe așa ușor de politică…

PMP s-a prezentat inițial ca un partid nou, cu altfel de oameni, care se adresează nemulțumiților… Diferența dintre acel mesaj și realitate pare destul de mare acum.
Eu aș fi văzut acest partid, așa cum a spus-o și președintele Băsescu la un moment dat, în logica anului 2016. Un partid se construiește greu, își creează în primul rând mecanismele democrației interne, credibilitate, doctrină, politici publice, programe credibile pentru societate, mesaje-forță și își recrutează membrii cu o anumită grijă.
Timpul nu a avut însă răbdare. Partidul seamănă azi cu o mașină care gonește pe autostradă spre alegerile europarlamentare, iar cei din mașină șurubăresc din mers, mai pun o piesă, montează ambreiajul, accelerația, frâna – frâna e extrem de importantă, că altfel te duci drept în zid. Asta e PMP: o mașină performantă, dar care se construiește în timp ce gonește cu o viteză incredibilă. Și atunci se construiește cu ce poate, și cu piese reciclate, din care unele sunt poate chiar defecte. Eu înțeleg această urgență. Aș vrea să treacă alegerile europarlamentare și să văd cum se reașază acest partid, pentru a ști dacă merită să mă reîntorc în el.

PSD ŞI PMP, PACT DE AGRESIUNE
PDL nu s-ar fi dinamizat așa cum s-a dinamizat în ultima vreme, dacă nu ar fi existat concurența cu PMP. Și invers. Ați văzut cum au dormit în 2013. Brusc, au început să facă mitinguri peste mitinguri. Pe piața dreptei concurența e pozitivă, căci ea înseamnă, până la urmă, și mai multă opoziție față de PSD-PC. În logică politică și electorală nu ai cum să faci un pact de neagresiune, decât unul de agresiune până la ultimul oscior.

Acest abandon al ideilor inițiale se datorează exclusiv presiunilor puse de alegerile europarlamentare sau sunt alte motive?
Cred în primul rând că partidul acesta, PMP, este, cu toate defectele lui, mai bun decât altele. O dovedește și lista pentru alegerile europene, care e profund onorabilă și conține mai multe nume de bună calitate decât orice altă listă de partid. Apoi, să nu uităm că PMP e inspirat de Traian Băsescu, care de orice poate fi bănuit, dar nu de lașitate și lipsă de viziune. Acest om și-a pus pielea la bătaie pentru două-trei idei majore. Deci există garanția morală și politică a președintelui, care a ținut linia independenței justiției, linia reformei statului și linia europeană, atlantistă.
A doua garanție e conducerea acestui partid, oameni care nu pot fi bănuiți de nimic rău: Baconschi, Tomac, un politician tânăr și cinstit, plus fondatorii Fundației, Funeriu, Lăzăroiu și alții, cu toții oameni de principii.

Al treilea lucru care face ca acest partid să fie interesant este așteptarea populară. Unele partide s-au demonetizat, s-au uzat moral, ca brand. Partidul acesta aduce o prospețime, un suflu nou.
Ceea ce mi-am dorit a fost menținerea acestui suflu și chiar a unui anume idealism. Am spus-o adesea: idealismul nu este o prostie inactuală, este pragmatismul lucrurilor superioare. Este foarte pragmatic să fii coerent cu tine și cu principiile tale, fiindcă lumea te recunoaște și te identifică mai ușor; chiar dacă ia un timp, la un moment dat ți-ai fidelizat un public care te va urma. Dacă nu ești principial, lumea nu mai știe de unde să te ia și foarte curând te lasă baltă. S-a întâmplat inclusiv cu PDL, a cărui încredere a fluctuat de la peste 35% la circa 15% cu ARD. Când 20% din electorat te abandonează între două scrutine înseamnă că n-ai fost consecvent, n-ai fost identificabil doctrinar și identitar. În politică, până la urmă, principialitatea aduce beneficii pe termen lung. I-a adus și lui Traian Băsescu, de destule ori.

De asemenea, ca într-un partid lucrurile să meargă bine, ca să nu se nască suspiciuni între colegi sau urile acestea fratricide care până la urmă au destrămat PDL, este esențial să ai reguli și proceduri clare și să te ții de ele. Cel mai periculos lucru este să cultivi grupuri informale de decizie și proceduri paralele – una votăm și alta iese.
Asta trebuie să înțeleagă toți pe dreapta: nu are sens să se ia la întrecere cu puterea, încercând să exceleze în tipul de politică pe care îl practică PSD. Moștenitorii Securității și ai PCR vor avea mereu mai multe resurse de demagogie, de minciună, de ticăloșie. Și atunci trebuie să fii altfel, ca lumea să creadă în tine și să te identifice ca alternativă: așa au câștigat Constantinescu și Băsescu, nu imitând metodele PSD.

Și e altfel? N-a ratat PMP această șansă?
N-a ratat-o, dar a pus-o (doar în parte și doar temporar, sper) între paranteze, în această urgență a construirii unui partid din mers. Din nefericire, PMP n-are timp să se definească, să se organizeze și să câștige niște alegeri în același timp. Dar să nu-i judecăm prea aspru: PNL a trecut de la dreapta la stânga, PDL de la stânga la dreapta, iar alte partide, precum PPDD sau PC, nici azi nu au o doctrină clară. Spre deosebire de ele, PMP s-a născut pe dreapta, ca prelungire a unui program reformist, și nu dă semne de deraiere de la această traiectorie.

Sondajele arătau că partidul, sub auspiciile intelectualilor, cu valori, principii etc., nu creștea peste 5%. Venirea Elenei Udrea însă a dublat acest scor. Cum explicați?
Sunt mai mulți factori. Elena Udrea nu a venit singură, alături de ea au venit, la câteva zile după înregistrarea la tribunal, 15 deputați, diverse alte personalități, iar Fundației Mișcarea Populară i s-au alăturat mulți primari. Mai este și identificarea tot mai puternică a președintelui cu partidul, lucru care nu s-a întâmplat înainte de înregistrarea oficială a PMP. Președintele a declarat că va vota PMP, a participat la câteva acțiuni ale Fundației Mișcarea Populară alături de Emil Boc, un alt reper al dreptei. Așadar, factorul major este chiar înregistrarea partidului: aceasta i-a dat credibilitate și i-a conferit o mai mare atractivitate decât putea avea anterior.

Credeți că ar fi fost mai bine ca Elena Udrea să nu vină în partid?
Nu cred asta. Eu cred că toți oamenii care se recunosc în președintele Traian Băsescu trebuie să adere la acest partid. Partidul e inspirat de Traian Băsescu, e partidul care și-a propus să ducă mai departe programul reformist al președintelui, deci mi se pare normal ca oamenii care cred în Băsescu să fie aici. Elena Udrea poate fi suspectată de orice, dar nu că n-ar crede în Traian Băsescu și n-ar fi alături de el în orice situație. Deci Elena Udrea își are locul în acest partid și este o voce extrem de sonoră a acestui partid.

Interviu realizat de Andreea Pora, pentru Revista 22. Citeste articolul complet aici.