Sorocul teleguvernarii

Dusi de valul cianurilor, anesteziati de porcaiala Ponta- Antonescu si de agonia telenovelistica a USL, putini se mai uita, daca au facut-o cu de-a seriosul vreodata, la ce vraji mai face guvernul Ponta in economie. Acolo unde bagatul pixului prin cifre, coafarea raportarilor si scrisorile de buna intentie catre FMI nu reusesc decit pe termen scurt sa bata realitatea. Cit e cald si frumos, iar amarasteanul are ce rontai de prin gradina sau de pe tarabele din piata, nu da drumul la repartitoare si la gaze, nu face atac de cord in fata avizierului de la intretinere, treaba mai merge cum mai merge. O cianura, un scuipat politic, un dosar de lux, eutanasieri, proteste ale hipsterilor la Universitate zornaind din pietricele ( nu va lasati ametiti, Romania ailalta se uita deocamdata la ei ca la martieni, mai umblati si voi prin tara, mai schimbati o vorba- doua cu oamenii bransati la Teve si o sa intelegeti de ce pe Ponta il doare-n paraipan pina cind n-o fi vreun miting mare pentru salarii si stomac si apolitismul se va ofili), toate ocupa in mod placut timpul. Adrenalina e utila poporului cita vreme e canalizata spre orice dar nu spre realitatea din portofel si frigider. Intrebarea e ce-o sa se intimple cind s-o porni crivatul. Ma tem ca uselistilor nu le mai ramine decit sa divorteze de-a binelea ca sa tina romanul conectat la prizele care trebuie.

Dar chiar si asa, efortul si inventivitatea vor trebui sa fie maxime, pentru ca va veni vremea cind legatura dintre cifre si realitate se va face in mod natural. Sa vedem. Un document al Comisiei Europene, obtinut de Le Monde, spune ca Romania a reusit performanta sa se plaseze pe primul loc in Uniunea Europeana in ce priveste pierderile la incasarile din TVA, 10, 3 miliarde euro. Am depasit pina si Grecia, care ne urmeaza strins cu pierderi de 9,8 miliarde euro. Frumos! Asta reprezinta 7,86% din PIB,  adica mult mai mult decit ipoteticele cistiguri de pe urma aurului de la Rosia Montana Gold Corporation. Evaziunea fiscala nu se lasa nici ea mai prejos, ajungind sub inteleapta guvernare a celor mai performanti dintre performanti sa creasca cu 5,6% in ultimul an, de la 76,8 miliarde lei in 2011 la 71,1 miliarde, adica 14% din PIB (cifrele sunt confirmate de raportul anual al Consiliului Fiscal). Socotiti cam cite Rosii Montane incap in acest procent. Nostim e ca atunci cind camarazii Ponta si Antonescu infierau evaziunea lui Boc, promiteau ca o vor stirpi la pachet cu coruptia, chestie trecuta si in programul de guvernare. Ceea ce nu e cazul Rosiei Montane. Somajul a crescut si el la 7,6% în iunie 2013 faţă de sub 7% la sfârşitul lui 2012, motivatia fiind numarul mare al ratatilor la BAC, desi acesta este constant in ultimii 2 ani de cind cu camerele de luat vederi si procurorii DNA. O alta cifra fatidica: rata anuala a inflatiei, care plaseaza Romania, cu 4,8% in luna februarie, in topul UE (potrivit Eurostat). Cu fondurile europene, alta ciuca a batailor din perioada cind cuplul de aur presta in opozitie, lucrurile sint incurcate in tot felul de minciunele. Ponta pompeaza in rata de absorbtie, suind-o pina la „aproape” 20% (iulie 2013), printr-o smecherie de contabil fara doctorat- aduna la platile efectiv facute de CE facturile trimise spre decontare, dar care nu au fost incasate-, cind in realitate absorbtia este de doar 15, 3% ( datele Ministerului Fondurilor Europe). Ca sa nu mai discutam de marea lovitura data cu Acordul de Parteneriat trimis la Bruxelles ( care regleaza modul de utilizare a banilor comunitari pentru 2014-2020), rambursat de vreo doua ori guvernului pe motiv de copy-paste (suna cunoscut), de „incoerenta si lipsa de prioritati clare”, document care trebuia refacut peste vara, ceea ce nu stim daca s-a intimplat.

Desigur, chestiile astea seci si abstracte nu au priza la multime, sensibila la disponibilizari, biruri, facturi. Nici aici cabinetul n-a umblat cu menajamente, normal, din moment ce veniturile la  buget sunt sub asteptari. Metoda patentata deja de altii este cresterea taxelor, mai pe fata, mai pe dos, mai rebotezate si camuflate sub alte titulaturi. Aici Ponta 1 si Ponta 2 au fost adevarati campioni, din mai 2012 si pina in prezent au introdus 20 de noi taxe si au modificat Codul fiscal de vreo 14 ori, ca sa nu mai discutam de majorarea unor impozite si taxe locale sau de impozitele majorate în 2013). Desi spune ca ramine fidel cotei de 16%, guvernul a marit-o pe sest, introducind plata contributiilor la sanatate (CAS) pentru veniturile obtinute din chirii, pe sistemul muma pentru cei cu multe imobile inchiriate, ciuma pentru cei cu o camera, ca doar e guvern de stinga.

Ca de obicei, legaturile dintre incompetenta si hotia guvernantilor se fac mai greu in lipsa unei campanii mediatice a la Antena 3. De exemplu, pe esecul privatizarii Oltchim s-a pus batista pe tambal, cetatenii de acolo rontaind din firimiturile aruncate sub forma de ajutoare sociale, iar la CFR Marfa inca nu s-a spart buboiul, investitorul autohton cautind bani prin lumea larga. Intre timp insa, guvernul cauta sa rezolve la CFR SA- compania catre care au fost drenate niscaiva datorii de la surioara privatizata-, problema spinoasa a managementului privat. Recent au mai reusit sa scape de unul. Sorin Mandrutescu, presedintele Consiliului de Administratie al CFR SA, si-a luat si el talpasita. A rezistat exact 5 luni. Fostul sef al Oracle Romania si membru in conducerea Camerei de Comert Romano- Americane invoca „motive personale”. Omul e decent si nu vrea probabil sa se amestece in troaca. La ce ar folosi?  Cacealmaua e clara. Primita mostenire de la odiosii Boc si Ungureanu, presat de FMI si Comisia Europeana, guvernul Ponta a inghitit in sec, a numit de ochii lumii citeva nume sonore, cu pedegree in companii straine, dupa care a inceput actiunea matrasirea, operatie la care se pricepe mult mai bine. Mandrutescu este doar unul dintr-o lista care se va lungi de la luna la luna. Cu ipocrizia politrucilor de cursa lunga, cei de la Ministerul Transporturilor, condus acum de Ramona Maneascu, doamna care nu prizeaza calatoriile cu transportul in comun, il tamaiaza pe Mandrutescu intr-un comunicat de presa. „În cele cinci luni de conducere a companiei de către echipa condusă de Sorin Mândruţescu au demarat mai multe acţiuni de restructurare şi modernizare a CFR SA”. Dupa Mandrutescu, zic stiri din piata, vor pleca rapid si alti membri din CA si AGA, asta pentru ca ministresa vrea sa-si aduca o echipa noua, care sa fie mucles la toate mismasurile care se pregatesc. Oricum, deschizator de drumuri a fost condamnatul penal Relu Fenechiu, care a pus presiune pe prima echipa manageriala sa-si dea demisia. Dimitris Sophocleous, director general, si Lucian Isar, presedintele CA, au fost fortati sa plece dupa ce s-au opus adjudecării unui contract de 300 de milioane de euro, pentru repararea liniei feroviare Vinţu de Jos – Simeria de către asocierea FCC-Alpine-Azvi, afacere de multe milioane. Lucian Isar a povestit cu lux de amanunte interesele care fosgaie in jurul companiei. In locul grecului a fost numit director un om din sistem, George Micu, care a reluat imediat procedurile de achizitie publica a unor servicii de  consultanta si asistenta tehnica, in valoare totala de 120,85 milioane lei, blocate de  Dimitris Sophocleous.

Cei de la CFR nu sunt singurii de care, intr-o forma sau alta, guvernul a reusit sa scape. Pe lista scurta se mai numara şi Mustafa Aysun (fost preşedinte al CA CFR Marfă) şi Heinrich Vystoupil (primul director general al Tarom selectat prin concurs). În plus, actualului director general al ­TAROM, Christian Heinzmann, i-a fost redus mandatul de la patru ani la un an, la fel şi o parte din atribuţii. Nu atit ca salariile noilor veniti sint de oridinul a 8000-10.000 de euro pe luna ar conta, ci faptul ca rolul lor acolo este sa favorizeze afacerile clientelei politice.

Ce vreau sa spun e ca toate cele de mai sus, unele fara nici un fel de reverberatie la nivelul publicului, desi ele sunt la radacina raului, altele cu impact direct in buzunar, mai mult decit Rosia Montana sau maidanezi vor duce la subrezirea cabinetului. Lipsa guvernarii isi va spune in final cuvintul, oricit ai incerca sa acoperi asta cu alte subiecte. Mai ales cind, spre ghinionul tau, sunt si subiecte cu impact emotional, capabile sa coaguleze fortele pina acum inerte ale societatii. Sorocul teleguvernarii se apropie.

Articol publicat de Revista 22