Adjectivul ‘român’ a ajuns să desemneze în Franţa, ca un stigmat, ‘săracul, inoportunul, izolatul şi exclusul’, iar substantivul se asociază cu persoana care ‘cerşeşte’, ‘întinde mâna pentru a-şi satisface viciul, pentru a cere ceea ce lumea îi refuză’, comentează istoricul de artă francez Colin Lemoine, într-un articol apărut pe pagina de internet a publicaţiei Le Monde. Dar ce s-ar întâmpla dacă ‘românul’ ar fi înlocuit cu ‘arabul’, ‘negrul’ sau ‘evreul’, se întreabă el retoric.

Reamintind de afirmaţiile recurente despre români de la televiziune făcute de unii comici francezi, precum Jamel Debbouze şi Jonathan Lambert, eseistul scrie că românul a devenit ‘noua oaie neagră’ sau ‘ţapul ispăşitor’.

Colin Lemoine consideră însă că afirmaţii de genul celor făcute de cei doi comici francezi nu sunt glume, în sensul tradiţional al termenului, ci un mod de a ‘râde batjocoritor’. Este un râs al ‘impertinenţei’, ‘un râs insuportabil, care caută să obţină sufragii’, adaugă el. ‘Românul a devenit, fără ca responsabilii media să fie mişcaţi de acest lucru, obiectul dominaţiei dezgustătoare, al barbariei retorice, al râsului greţos’, scrie autorul comentariului.

Colin Lemoine mai notează că autorii unor astfel de afirmaţii nu ajung în ţara ai cărei cetăţeni devin obiectul glumelor lor, observând, totodată, că niciodată un călător revenit dintr-un teritoriu nou descoperit nu s-a mai gândit să ‘râdă batjocoritor’ pe seama localnicilor.

Doctorant la Universitatea Paris IV – Sorbonne, Colin Lemoine este istoric de artă şi coautor, împreună cu Jack Lang, al cărţii ‘Michel-Ange’, apărută în 2012 la editura Fayard.

2 COMENTARII

  1. ”autorii unor astfel de afirmaţii nu ajung în ţara ai cărei cetăţeni devin obiectul glumelor lor”
    ”Dar ce s-ar întâmpla dacă ‘românul’ ar fi înlocuit cu ‘arabul’, ‘negrul’ sau ‘evreul’, se întreabă el retoric.”
    Spune totul, un istoric cu mult bun simt. Dragostea pentru semeni, nu batjocoreste,
    1 Corinteni 13 4-7 ”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,””nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,”nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,”acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

Comments are closed.