Premierul Victor Ponta a anuntat, luni, dupa sedinta USL ca la Statutul deputatilor si senatorilor se vor opera, la capitolul privind imunitatea parlamentarilor, doar acele modificari sustinute de DNA si Parchetul General.

„Am discutat, a fost domnul Zgonea, domnul Rusanu, si despre modificarile la Statut altele decat cele care privesc bugetul. Din punctul nostru de vedere, nu trebuie modificat nimic ce ar putea fi controversat (…) Se vor opera acele modificari care sunt sustinute de DNA si Parchetul General, pe care le considera necesare pentru a avea clarificari”, a spus Ponta.

Premierul Romaniei este de parere ca acele modificari care au fost introduse in proiectul de lege privind Statutului deputatilor si cel al senatorilor nu intaraste imunitatea parlamentarilor, ci dimpotriva.

„Cu cat faci procedurile mai clare, cu atat se aplica mai usor”, a spus Ponta, aratand ca nu se poate adauga nimic la Statut in plus fata de ceea ce prevede Constitutia pe aceasta tema.

Parchetul ICCJ propune reformularea unor prevederi din proiectul de modificare a Statutului senatorilor si deputatilor, printre care si cele privind cererea de retinere, arestare sau perchezitie a unui parlamentar, considerand ca formularea actuala poate determina dificultati de interpretare.

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ) a emis, luni, un comunicat de presa in contextul declaratiilor facute de mai multi membri ai Camerei Deputatilor potrivit carora PICCJ ar fi agreat proiectul de modificare a Statutului senatorilor si deputatilor in care propune o completare a legii cu accentul pus pe separarea puterilor in stat, relateaza Romania Libera.

Comunicatul Parchetului, remis, luni, Romania libera, vine dupa ce, vineri seara, presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, a declarat ca ANI si Parchetul General au fost de acord cu modificarile aduse la Statutului parlamentarilor privind starea de incompatibilitate si de imunitate

Astfel, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a transmis Camerei Deputatilor o serie de observatii pentru modificarea si completarea legii numarul 96/2006.

Puteti citi mai jos comunicatul integral.

Propunem ca punctul 15 al propunerii legislative (referitor la introducerea alineatului 21 al art. 23 din Legea nr. 96/2006) sa fie reformulat in sensul: ‘(21) Deputatii si senatorii pot fi chemati in fata parchetului si a instantei de judecata in calitate de martor. In cazul in care li se solicita sa depuna marturie asupra unor fapte sau informatii de care au luat cunostinta in exercitarea mandatului si care au caracter clasificat, marturia se va depune in conditiile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu informarea Biroului permanent al Camerei din care fac parte’

Consideram ca textul actual al propunerii legislative nu prevede cu suficienta claritate daca cele doua conditii referitoare la informatiile cunoscute de parlamentar sunt cumulative sau alternative, astfel incat prevederea poate ridica dificultati de interpretare.

De asemenea, consideram ca obtinerea unei autorizari a Biroului permanent pentru audierea de catre un magistrat a unui martor nu se justifica, avand in vedere principiul separatiei puterilor, in conditiile in care sunt respectate prevederile referitoare la accesul la informatii clasificate. Trebuie avut in vedere ca dispozitiile legale permit magistratilor accesul la orice informatii clasificate pentru care detin autorizarea necesara, fara acordul institutiei care detin aceste informatii. In practica organelor judiciare exista investigatii privind infractiuni contra sigurantei nationale care implica in mod frecvent accesul la informatii clasificate, iar conditionarea administrarii unui mijloc de proba de o autorizare a unui organ extrajudiciar ar intra in contradictie cu principiile care guverneaza procesul penal.

2. Propunem ca punctul 17 al propunerii legislative (referitor la modificarea art. 24 din Legea nr. 96/2006) sa fie reformulat pentru a detalia continutul notiunii de motive concrete, legale si temeinice, precum si pentru a indica expres inscrisurile care trebuie sa insoteasca cererea ministrului justitiei, intrucat formularea actuala poate determina dificultati de interpretare. Consideram ca este necesara o mentiune expresa potrivit careia cererea nu este insotita de dosarul cauzei, pentru a evita aparenta ca Parlamentul se substituie instantei de judecata.

Textul poate fi formulat in sensul:

„(1) Cererea de retinere, arestare sau perchezitie a deputatului ori a senatorului se adreseaza de catre ministrul justitiei presedintelui Camerei din care face parte, pentru a fi supusa aprobarii plenului camerei respective, in temeiul art. 72 din Constitutia Romaniei, republicata. Cererea trebuie sa contina indicarea cazului prevazut in Codul de procedura penala care justifica luarea masurii preventive sau dispunerea perchezitiei, argumentele avute in vedere si prezentarea situatiei de fapt. Cererea nu este insotita de dosarul cauzei.”

Totodata, consideram ca textul alineatului 2 trebuie sa contina indicarea expresa a Comisiei competente pentru analizarea cererii, pentru a evita dificultati de interpretare care ar putea duce la concluzia ca este necesara infiintarea unei comisii speciale.

3. Propunem ca punctul 18 al propunerii legislative (referitor la introducerea art. 241 din Legea nr. 96/2006) sa fie reformulat, prin eliminarea mentiunii „si va fi comunicata si Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se lua masurile care se impun”.

In formularea actuala, textul sugereaza ca in aceasta situatie Consiliul Superior al Magistraturii ar urma sa declanseze o procedura disciplinara impotriva magistratului, la sesizarea Camerei, ceea ce ar intra in contradictie cu principiul separatiei puterilor.

Legalitatea masurilor dispuse de un procuror poate fi verificata numai de catre instanta de judecata, astfel incat in aceasta etapa procesuala nu pot fi stabilite responsabilitati in seama unui organ judiciar. In masura in care o persoana considera ca a fost savarsita o abatere disciplinara prin care i-au fost afectate drepturile poate sesiza nemijlocit Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Propunem ca punctul 18 al propunerii legislative (referitor la introducerea art. 242 din Legea nr. 96/2006) sa fie reformulat in sensul:

„(1) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sesizeaza Camera Deputatilor sau Senatul, dupa caz, pentru a cere urmarirea penala pentru savarsirea unei fapte penale care are legatura cu exercitarea mandatului unui ministru care are si calitatea de deputat sau de senator, in temeiul art. 109 din Constitutia Romaniei, republicata. Sesizarea trebuie sa contina motivele concrete, legale si temeinice, care justifica inceperea urmarii penale si nu este insotita de dosarul cauzei.”

Folosirea terminologiei existente in constitutie si in deciziile Curtii Constitutionale creste acuratetea textului si il face compatibil cu prevederile noului Cod de procedura penala, potrivit carora inceperea urmaririi penale se dispune doar in rem, fara a mai exista posibilitatea de incepere a urmaririi penale impotriva unei persoane.

Totodata, referirea la temeiul constitutional face ca cele doua proceduri sa fie simetrice, iar prevederea expresa ca sesizarea nu este insotita de dosarul cauzei este necesara pentru motivele indicate anterior.

Trebuie avut in vedere si faptul ca, potrivit deciziilor Curtii Constitutionale, Camerele pot fi sesizate si in alte modalitati pentru a cere urmarirea penala a ministrilor care au si calitatea de deputat sau de senator, astfel incat ar trebui analizata oportunitatea introducerii unei proceduri care sa reglementeze aceste ipoteze.

Alineatul 2 al aceluiasi articol ar trebui sa contina indicarea expresa a Comisiei competente pentru analizarea cererii si sa prevada termenul in care aceasta poate intocmi raportul, similar procedurii in cazul in care se cere arestarea preventiva, retinerea sau perchezitia unui parlamentar.

Pentru aceleasi argumente, consideram ca alineatul 3 al articolului ar trebui eliminat. Cele doua proceduri trebuie sa fie simetrice si nu exista argumente care sa justifice o un demers suplimentar in cazul cererii de urmarire penala, care are o influenta limitata asupra situatiei juridice a unei persoane, in comparatie cu luarea unei masuri preventive. Mentinerea referirii la audierea persoanei vizate de sesizare poate afecta celeritatea procedurii, cu consecinte asupra bunei infaptuiri a justitiei.

II. In completarea punctului de vedere transmis initial, va inaintam un set suplimentar de observatii cu privire la propunerea legislativa de modificare si completare a Legii nr. 96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor.

1. Propunem ca punctul 17 al propunerii legislative (referitor la modificarea alineatului 3 al art. 24 din Legea nr. 96/2006) sa fie reformulat in sensul:

„(3) Hotararea privind aprobarea sau respingerea cererii ministrului justitiei se supune spre dezbatere si adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, in termen de 5 zile de la depunerea raportului, cu respectarea prevederilor art.67 si ale art.76 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata.”

Consideram ca textul actual al propunerii legislative, care se refera numai la hotararea de aprobare, poate fi interpretat in sensul ca hotararile nu sunt supuse aprobarii plenului in situatia in care comisia care a analizat cererea ministrului justitiei a intocmit raport cu propunere de respingere, imprejurare care ar intra in contradictie cu prevederile art. 72 alin. 2 din Constitutie.

In acest sens, trebuie avut in vedere ca, potrivit art. 62 din Regulamentul Camerei deputatilor, Biroul permanent trimite comisiilor, spre examinare si in vederea elaborarii rapoartelor, proiectele de hotarari ale Camerei, iar potrivit art. 67 alin. 2 din acelasi act normativ, comisia intocmeste un raport cuprinzand propuneri motivate privind admiterea sau respingerea actului examinat. Potrivit art. 104 din Regulament, in cea de-a doua ipoteza votul Camerei se da cu privire la propunerea de respingere a hotararii.

Din interpretarea acestor prevederi rezulta ca potrivit regulamentului pot fi intocmite proiecte de hotarare de respingere a cererii ministrului justitiei, iar pentru aceste situatii propunerea legislativa nu reglementeaza o procedura de supunere la vot in plen, desi prevederile constitutionale stabilesc competenta exclusiva a Camerei de a incuviinta perchezitia, retinerea sau arestarea deputatilor si senatorilor.

Chiar daca in practica parlamentara actuala se intocmesc proiecte de hotarari privind aprobarea cererii ministrului si in situatia unui raport cu propunere de respingere, consideram ca legea ar trebui sa prevada proceduri pentru toate situatiile posibile potrivit regulamentului, avand in vedere ca uzantele se pot modifica in timp.

2. Propunem, pentru aceleasi argumente, reformularea similara a punctului 18 al propunerii legislative (referitor la introducerea art. 242 alin. 5 si 6 din Legea nr. 96/2006) in sensul:

„(5) Hotararea privind aprobarea sau respingerea cererii de urmarire penala se supune spre dezbatere si adoptare plenului respectivei Camere in termen de 5 zile de la depunerea raportului. Aceasta se adopta cu respectarea prevederilor art.67 si ale art.76 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata. Votul este secret si se exprima prin bile.

(6) Hotararea privind aprobarea sau respingerea cererii de urmarire penala a unui ministru care are si calitatea de deputat sau senator se transmite Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Presedintelui Romaniei, de catre Presedintele Camerei respective.”