Daniel Funeriu, fostul ministru al Educaţiei în Guvernul Boc, omul responsabil de introducerea unor măsuri draconice pentru organizarea corectă a examenelor de Bacalaureat, revine în prim-plan exact în perioada afişării rezultatelor de la BAC de anul acesta. Funeriu realizează o analiză a efectelor măsurilor care au dus la eliminarea aproape totală a fraudei de la Bacalaureat şi, implicit, la scăderea ratei de promovare. Fostul ministru face însă şi o serie de dezvăluiri despre presiunile la care a fost supus, despre miza de sute de milioane de euro anual care rezulta din Bacalaureat, dar şi despre alte evenimente din timpul mandatului, conform stiripesurse.ro

Daniel Funeriu scrie pe blogul personal că în spatele statisticilor despre Bacalaureat se află „bani, foarte multi bani, trafic de influenta politica, mediocritate, minciuna, furt, complicitatea elitelor (de fapt absenta lor), bataie de joc la adresa parintilor, smecherie, distrugerea cu metoda si sistem, pe termen lung, a tot ceea ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza”.

„Pe scurt ce e mai urat si toxic in noi, ceea ce face orice om cat de cat corect construit sa vrea sa nu mai auda niciodata de tara asta. Sa le luam pe rand:

1. Bani, foarte multi bani: in primul rand spagile cu ocazia examenului. Banii stransi cu titlu de «protocol»: cum sa stea supraveghetorii si cei din comisiile de corectare « pe sec », fara un fursec, o floare prinsa cu un lantisor de aur, un paharel de ceva acolo, un pliculet pentru bunavointa de a ajuta cu rezolvari sau pentru a se uita in alta parte. Dar asta e maruntis (o medie de 10 euro spaga per elev ne duce la 1,5 milioane de euro spaga anuala) fata de adevarata miza: fabricile de diplome. Universitatile de stat acorda in jur de 60.000 de locuri gratis pe an studentilor. La care se adauga in jur de 20.000 de locuri cu taxa. Restul celor cu bacalaureat se indreapta inspre universitatile private. Majoritatea fabrici de diplome inainte de 2011. Un calcul sumar arata ca dupa 2011 numarul celor scolarizati la aceste universitati este de maxim 70-80.000, adica o pierdere de aproximativ 320.000 de studenti anual. Adica vreo 320 de milioane de euro anual. V-ati speriat? Credeti ca am gresit calculul? Ei bine, nu. Citind insa aceasta suma, care din 2011 si bacalaureatul organizat de mine nu mai tranziteaza prin buzunarele unui numar de maxim 10-20 de persoane din Romania, va puteti imagina usor resorturile linsajului politic si mediatic la care am fost supus de atunci incoace. Sunt convins ca prin acea masura am eradicat cea mai grava forma de coruptie din Romania: coruptia mintilor. O coruptie nu numai virtuala, ci si cifrata la sume ametitoare. Sigur, nimeni nu a remarcat asta, in afara de Comisia Europeana care in raportul MCV din 2012 mentioneaza eradicarea coruptiei din invatamant.
2. Trafic de influenta politica: cand esti sef de universitate privata, care incaseaza ametitoarele sume de mai sus, care are in pixul sau puterea de a face pe cine vrea el/ea «doctor», conferentiar, profesor, cand ai o clasa politica formata din oameni care au acumulat putere si bani, dar si o sete teribila de titluri academice, cand ai un ministru complice, el insusi trecut prin fix acelasi proces de promovare academica, ce se poate intampla? Simplu: seful de privata racoleaza prin Parlament viitori «Dr.», «Conf. Univ. Dr», «Prof. Univ. Dr.». In schimbul a ce? Simplu, in schimbul influentei politice in Parlament. Fac aici un proces de intentie? Nu, spun adevarul: nu o singura data un/o sef/sefa de privata mi-a promis majoritati transparticnice in Parlament la schimb cu amendamente mafiote la diferite legi. Si, cand refuzam, amenintarea era voalata dar imediata: «o sa te masacram mediatic». Fireste: canalele media private pot incasa bani pe publicitate… Tin minte ca am dat afara din birou un fost ambasador american (cu tot cu sotie), total dezinformat, platit sa faca lobby nu mai stiu caror universitati private. Ambasadorul SUA in post atunci, Gitenstein, m-a sustinut mult.
3. Mediocritate, minciuna, furt – acestea sunt destul de evidente: cand se copiaza in draci o diploma nu valoreaza mai mult decat o fituica. Practic ii invatam pe copiii nostri ca se poate fura startul in viata profesionala. Cum putem cere unui functionar care a fost incurajat sa fure la bacalaureat sa fie onest?
4. Complicitatea elitelor (de fapt absenta lor), distrugerea cu metoda si sistem, pe termen lung, a tot ce inseamna reperele valorice pe care orice societate se bazeaza: simplist vorbind: oare de ce a fost nevoie sa ajunga ministru un biet chimist plecat la 17 ani din Romania pentru a face cel mai firesc lucru cu putinta, intr-o frauda despre care stiau si gainile? Am clarificat de ce politicienii tolerau situatia sau chiar o incurajau, daca vorbim despre cei in functie cu ocazia bacalaureatului din 2009. Ei insisi practicieni ai furtului intelectual, ei insisi sinistre mediocritati, ei impreuna cu acolitii lor troneaza in varful piramidei spagilor. Le putem lesne intelege interesele. Elitele insa, marii «intelectuali publici» capabili de texte care te pot convinge si ca Banel e mai bun decat Messi, oare de ce au tacut? Din nestiinta? Exclus. De frica de a ataca o hidra prea mare pentru ei? Posibil. Presupun insa ca e vorba si de faptul ca, indirect, erau si ei beneficiari ai sistemului: cu cat mai multi studenti cu atat mai multe norme. Mai e vorba si de acceptarea tacita a unor comportamente care, oricat de anormale par cand sunt expuse public, faceau parte din banalitatea cotidianului dambovitean. Imi asum severitatea judecarii aspre a acestor elite. Au tacut sau s-au exprimat pe la colturi. Si nu imi amintesc, cand zoaiele mediocritatilor numite politicieni imi erau aruncate in cap, sa fi simtit o incurajare sau solidaritate publica. E adevarat, nu aveam facebook atunci, sa vad cu cat patos o faceau in bula lor. Sau in baie. In loc am avut parte de inteligente taceri, inteligente sfaturi («trebuie schimbat ceva profund») si semete judecati «dom’le asta e doar un pas, sa vedem acum daca e capabil si sa imbunatateasca», uitand ca tocmai dadusem o lege moderna. Pe care nu au remarcat-o cand a intrat in vigoare, dar pe care o plang mai ceva ca pe niste moaste scapate pe jos cand e masacrata de eterna doamna Minciunescu. Careia ii pupa mana pe la sindrofii. Ca element de culoare: aproape ca nu a existat vreun «intelectual public», dintre cei pe care ii cititi sau vedeti la televizor, care sa nu ma fi rugat si el, acolo, ceva. Desigur perfect legal si perfect justificat… Dar cand a fost vorba sa intre in comisii care sa curete plagiate erau, brusc, prea obositi. Oare asa faceau si cu ministrii care incurajau fraudele? Nu vreau sa fiu nedrept: o mana de oameni, de obicei tineri si care lucrau in strainatate au luat pozitie. Dar repede au fost fie ridiculizati, fie ignorati de un establishment care «stie el cum merge treaba»”, scrie Funeriu pe blog.

Fostul ministru al Educaţiei rememorează şi momentele trăite la Bacalaureatul din 2011, când măsurile impuse pentru combaterea fraudei, printre care şi camerele de luat vederi în sălile de examen, au dus la scăderea drastică a procentului de promovare.

„Imediat dupa derularea probelor am facut un tur de orizont al impresiilor inspectorilor si am estimat procentul de reusita undeva intre 40 si 45%. Rezultatul a fost pe aproape, 43%. L-am primit intr-o duminica, la ora 9 dimineata, cand eram la Cluj, la micul dejun, impreuna cu unul dintre cei mai apropiati colaboratori, Razvan Florian. El si-a dat seama mai bine decat mine de impact. Foarte repede presa a inceput sa afle rezultatele in diferite judete si in mai putin de o ora isteria politica a inceput. De la lideri sindicali limitati intelectual, dar arondati politic (arondare conform intelectului), la afectati politicieni, in frunte cu doamna Minciunescu, fugeau dintr-un studiou in altul, dintr-o redactie in alta si faceau doua lucruri: plangeau de mila celor cazuti la bacalaureat si ma demonizau, facandu-ma direct responsabil de acest cataclism fara precedent. In fata acestui tsunami l-am sunat pe presedinte si premier, i-am informat de situatie si, inainte sa am posibilitatea sa le spun ca mandatul meu e la dispozitia lor, amandoi mi-au spus « ai facut un lucru extraordinar, te sustin 100%, mergi inainte fara ezitare ». Din acel moment a inceput o saptamana fara somn, din care imi amintesc doar fragmente. Pe repede inainte : SPP mi-a propus imediat garzi de corp (cred ca le-am refuzat), televiziunile si paparazzi ma vanau 24/24, lumea ma lua in brate pe strada, televiziunile si politicienii ma injurau de dimineata pana seara. Timid, unii oameni din presa mai ziceau si ca e de bine. Familia mea a fost ingrozita. Cativa prieteni ma incurajau. Am ales sa tac o zi, sa las detractorii sa improste cu venin. A doua zi, luni, la saptamanala sedinta de la partidul de guvernamant, a fost calvar : pur si simplu am fost facut praf de toata lumea, pe ideea : « sa mearga Funeriu sa explice parintilor care au dat spagi ca au picat copiii ». M-au aparat : Boc, Macovei, Baconschi, Udrea, Falca si Anastase. Si in coalitie Oprea. S-a mai intamplat un fenomen de care mi-am dat seama prea tarziu: dupa perioada de criza din 2010 devenisem peste noapte cel mai popular om din Guvern: «macar asta are curaj si face ceva». Evident, politicienii experimentati au stiut cum sa ma blocheze. La prima iesire publica am vorbit doar despre cei care au luat bacalaureatul. Si am spus ca am ales sa merg alaturi de cei care stau cu fruntea sus, nu alaturi de cei care stau cu mana intinsa. Tin minte ca am citit cu emotie numele celor care au luat media 10 (vreo 65 daca tin minte) doar dupa ce m-am uitat peste lucrarile lor sa ma asigur ca chiar sunt bune. Si am mai spus ca nu voi scadea standardele. Un singur lucru m-a mirat : faptul ca singura minte lucida din PSD a fost Ion Iliescu. In loc de atacuri sau tacere, i-a indemnat pe Ponta si Antonescu sa vina sa vorbeasca cu mine si sa vada ce e de facut. O lectie de cameleonism politic pentru ca, sa nu uitam, Iliescu este cel care a girat frauda majora care devenise invatamentul romanesc. Mai tin minte ca presedintele mi-a sugerat mie si premierului sa alocam vreo 40 de milioane de lei pentru pregatirea suplimentara peste vara a elevilor care vor sa incerce sesiunea a doua. Am respins aceasta sugestie, argumentand ca atunci nu vom mai putea spune ca suntem de partea celor cinstiti si muncitori, cand primul gest pe care-l facem, in situatie de buget limitat, ar fi catre cei care nu au reusit. Presedintele a fost de acord in final. Am realocat acei bani catre universitatile performante, ca sprijin pentru cei buni, care tocmai luasera bacalaureatul. A, era sa uit : la scurt timp Antena 3, falsificand un document, a urlat cat o tineau undele ca eu ratasem, in 1989 bacalaureatul. Fals evident, grosolan, dar de efect. Si astazi vreo 30% dintre romani cred ca nu am bacalureatul. Avand in vedere cati mai cred inca ca soarele se invarte in jurul pamantului procentul respectiv e OK”, mai scrie Funeriu.