
Să mă ierte Radu Gyr-Martirul, să mă ierte şi detractorii lui Radu Gyr-Poetul, căci voi folosi cutremurătoarea poezie-manifest „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!” ca bază pentru o parodie de actualitate. Personajele mele nu sunt nici Gheorghe, nici Ion, simbolurile românismului crucificat de torţionarii stalinismului bolşevic, ci exact opusul lor: cozile-de-topor ale propagandei de tip neo-bolşevic. Îi veţi recunoaşte pe jalnicii slugoi ai lui Felix Turnătorul, cei lipsiţi de demnitate şi de Dumnezeu.
[jwplayer config=”600×394″ mediaid=”31737″]
Ridică-te, Gâdea! Ridică-te, Badea!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru chec, nu pentru cozonac,
ci pentru locuinţa socială de mâine,
ridică-te, Gâde, ridică-te, Ciutac!
Pentru sângele duşmanului curs prin şanţuri,
pentru strigătul tău gros de godac,
pentru jeepul legat iarna cu lanţuri,
ridică-te, Bade, ridică-te, Ciutac!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să-l striveşti pe crudul Barroso,
să-l rupi în două ca pe trei surcele,
ridică-te, Grecu, ridică-te, nervoaso!
Aşa, ca să-ţi iei libertatea pe carduri
şi-n ea să te-afunzi ca într-o dulce tantra
şi multe zerouri în conturi să-ţi scuturi,
ridică-te, Dumi, ridică-te, Sandra!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, antene, bând veninul din cană,
pe clanţa lui Felix, uşor, fără cuvinte,
ridică-te, Dană, ridică-te, Oană!
Ridică-te, Tudor, din şanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ursu, pe groase ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a Antenei,
ridică-te, Felix, ridică-te, Varane!
Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!
Şi pentru că originalul merită citit ca o evanghelie a suferinţei neamului românesc, îmi fac datoria de a publica, încă o dată, poezia-manifest a lui Radu Gyr. Bieţi scalavi ai Cancerului-Politicii-Româneşti, citiţi şi vă căiţi cât nu e prea târziu!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapşane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Post-scriptum
Doar un ciutac nevertebrat (scuzaţi pleonasmul!) putea să grohăie la Antena 3: „Când pe Cristoiu îl ponegriseră Cartianu şi cu Moraru şi cu Vadim, făcându-l turnător la Securitate, a făcut Gâdea o emisiune sâmbăta, ca să-l apere pe «maestru»”. Încă o minciună produsă de asistatul social Victor Ciutacu, cel fericit că are privilegiul să coabiteze cu pârţurile Varanului. Pentru o corectă informare a publicului anesteziat de intoxicările produse de Ministerul Propagandei, precizez: niciodată, nici măcar când aveam viziuni diferite (eu la „Evenimentul zilei”, el la Antena 3), n-am afirmat că Ion Cristoiu a fost «turnător la Securitate». Nici măcar n-am comentat acest subiect. Afirmaţia a făcut-o Corneliu Vadim Tudor la o emisiune a lui Radu Moraru, care – din câte-mi amintesc – nu şi-a asumat-o. Personal, n-am participat la acea emisiune şi nici la altele pe această temă. Dar e mai greu să fii prieten cu adevărul atunci când, condamnat la trista soartă de ciutac, ciopleşti la statuia eroului-martir Adrian Năstase, în timp ce Voiculescu îţi umple cardul cu euroi şi creierul cu venin, iar amărăştenii pe care-i căinezi la televizor îţi plătesc locuinţa socială de lux.