Legea care îi interzice lui Dragnea să facă parte din Guvern, constituţională. CCR a respins, joi, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului la Legea 90/2001 care îi interzice liderului PSD Liviu Dragnea să facă parte din Guvern din cauza condamnării definitive cu suspendare, după ce a amânat de patru ori o decizie, potrivit unor surse, citate de mediafax.ro

Dragnea, despre decizia CCR privind Legea 90: Nu este pentru mine; Nu îmi schimbă acţiunea politică

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, joi, înainte de pronunţarea CCR privind Legea 90, că decizia Curţii nu îi schimbă cu nimic acţiunea politică, afirmând că îl susţine în continuare pe premierul Sorin Grindeanu.

„Nu îmi schimbă (decizia CCR-n.r.) cu nimic nici atitudinea, nici cursul vieţii, nici acţiunea politică, avem un prim-ministru pe care eu îl susţin şi un Guvern pe care eu îl susţin. Nu este o decizie pentru mine”, a declarat preşedintele PSD, Liviu Dragnea, înainte de pronuntarea CCR, la solicitarea jurnaliştilor.

CCR a dezbătut joi pentru a cincea oară în decurs de 2 luni, timp în care amânat de 4 ori o decizie, Legea 90/2001 care îi interizice liderului PSD Liviu Dragnea să facă parte din Guvern din cauza condamnării definitive cu suspendare, preşedintele CCR precizând că este cea mai grea soluţie.

Astfel, Avocatul Poporului a atacat, pe 5 ianuarie, la CCR, Legea care nu îi permite lui Liviu Dragnea să fie membru al Guvernului.

CCR a luat în dezbatere această excepţie de neconstituţionalitate, pentru prima dată, în 7 martie. Deşi judecătorii CCR au dezbătut pe marginea excepţiei de neconstituţionalitate de fiecare dată, nu au reuşit să se pună de acord şi să tranşeze prin vot în favoarea uneia sau a alteia dintre soluţii, astfel încât speţa a fost amânată pentru 21 martie, apoi pentru 4 aprilie, ulterior pentru 27 aprilie iar acum pentru 4 mai.

După prima amânare, preşedintele CCR Valer Dorneanu a declarat că judecătorii Curţii au simţit nevoia să „aprofundeze mai bine cauza”.

„Cauza a fost amânată. Am dat termen pe 21 martie. Nu am reuşit să ajungem la o soluţie. Am simţit nevoia să aprofundăm mai bine cauza şi să analizăm cea mai bună dintre variantele care s-au discutat astăzi, care sunt mai multe”, a precizat preşedintele CCR, Valer Dorneanu, în data de 7 martie.

El a spus că nu au existat presiuni politice nici în această speţă, nici în altele şi că s-au evocat mai multe variante de decizie, „într-un fel, în altul”.

„Propria practică a CCR se va găsi în soluţia finală. Bineînţeles că am pornit şi de la practica noastră, şi de la CEDO şi am avut un material documentar de la foarte multe ţări din Europa cu privire la modul cum reglementează această problemă şi am avut şi literatură juridică şi de toate”, a mai spus Dorneanu.

Dorneanu a declarat, însă, după a doua amânare, cea din 21 martie, că soluţia privind excepţia la Legea 90/2001 este „cea mai grea soluţie” pe care au avut-o de dat judecătorii CCR.

„E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”, a spus Dorneanu.

Întrebat de ce spune că e cea mai grea soluţie, preşedintele CCR a răspuns: „Aşa am simţit-o noi, pentru că nu am putut ajunge până acum la o soluţie”.

Chestionat dacă apreciază că e cea mai grea soluţie şi din cauza presiunii mediatice şi politice, Dorneanu a precizat: „Noi nu ne ghidăm neapărat după presiunea mediatică, nici după cea politică, pentru că aceea există tot timpul. De fapt ambele există. Vrem întâi să fim împăcaţi cu conştiinţa noastră şi cu convingerea că soluţia pe care o dăm corespunde interpretării exacte a Constituţiei şi sensului Legiuitorului, în măsura în care el este în concordanţă cu principiile constituţionale”.

După a treia amânare a luării unei decizii, Dorneanu a declarat că „este nevoie de mai mult studiu”.

„S-a amânat pentru 4 aprilie pentru că nu am reuşit să ajungem la o soluţie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii, dar niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională. Şi atunci, acum ne-am cam apropiat de două variante, va fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele”, a spus Dorneanu.

El a spus că în cadrul dezbaterii au fost ridicate mai multe probleme de drept.

„S-au ridicat şi probleme de admisibilitate, s-au ridicat şi probleme de oportunitate, de legiferare, dacă la o anumită lipsă de coerenţă în privinţa reglementării unor interdicţii pentru funcţii de acelaşi nivel este corect să existe diferenţe sau nu, multe alte probleme”, a spus Dorneanu.

Întrebat dacă pe 4 aprilie crede că CCR se va pronunţa şi va avansa o soluţie, Dorneanu a răspuns: „Cred că da, 90% ne vom pronunţa”.

În schimb, plenul CCR a decis, în ziua în care s-a amânat a treia oară luarea adoptarea unei soluţii, că orice decizie va fi transmisă, pe viitor, exclusiv prin comunicat de presă şi că nu se vor mai face declaraţii publice la sfârşitul şedinţelor, preluând astfel exemplul ceorlalte instanţe.

Dorneanu a ieşit, astfel, din sala de şedinţă a CCR şi i-a anunţat pe jurnaliştii care aşteptau declaraţii că în plenul CCR s-a decis ca orice comunicare să se facă prin intermediul unui comunicat de presă, remis după şedinţele CCR, astfel încât nu va mai face declaraţii publice după şedinţe.

În această situaţie, jurnaliştii au aflat „pe surse” despre cea de-a patra amânare, care a avut loc în data de 27 aprilie.

Dragnea a declarat, la începutul anului, în momentele configurării Guvernului Grindeanu, în repetate rânduri, că această lege este una „profund neconstituţională”. De asemenea, liderul PSD a subliniat că nu a solicitat funcţia de premier pentru sine, deşi i s-ar fi cuvenit, din cauza acestei legi, el folosind un termen destul de controversat la acel moment, respectiv „deocamdată”.

Recent, Dragnea a declarat că nu îşi mai doreşte să fie premier, indiferent ce va decide CCR în speţa Legii 90/2001.

„Ceea ce s-a întâmplat este istorie. Obiectivul meu nu mai este să fiu prim-ministru. Obiectivul meu este să gestionez, atât cât pot, conducerea Camerei şi conducerea Parlamentului împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu şi să sprijin cu toată puterea mea acţiunea guvernamentală, indiferent ce va spune CCR săptămâna viitoare”, a spus Dragnea, recent, la o emisiune televizată.

În ceea ce priveşte excepţia ridicată în 5 ianuarie de Avocatul poporului, instituţia susţine că în efectuarea analizei de neconstituţionalitate s-a constatat „lipsa de coerenţă legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective şi general valabile pentru ocuparea funcţiilor aparţinând celor trei puteri organizate în cadrul democraţiei constituţionale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 16 alin. (3) din Constituţie referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice ”în condiţiile legii”.

Astfel, instituţia susţine că în legislaţia internă există diferenţe de tratament juridic în ceea ce priveşte condiţiile de ocupare a demnităţilor din cadrul puterii executive.

„Pentru îndepărtarea viciului de neconstituţionalitate şi pentru a da expresie principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, asigurând deplina efectivitate a textului constituţional, legiuitorul, în cadrul marjei sale de apreciere, va trebui să reexamineze dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 în sensul identificării unui raport de proporţionalitate între condiţiile ocupării unei funcţii publice şi scopul urmărit prin soluţia legislativă şi anume exercitarea funcţiei de membru al Guvernului de către o persoană desemnată să pună în aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament”, a explicat Avocatul Poporului.

Instituţia a avut în vedere şi lipsa de previzibilitate a sintagmei ”nu au suferit condamnări penale” din cuprinsul legii.

„Cu referire la principiul previzibilităţii, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 489/2016), Curtea Constituţională a reţinut că, ”potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cadrul soluţiilor legislative adoptate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite (art. 25), iar, „dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat” sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv şi devine obligatorie pentru actele normative din aceeaşi materie. Chiar prin raportare la prevederile Codului penal referitoare la pedepsele complementare, sintagma ”nu au suferit condamnări penale” poate suporta interpretări diferite (în sensul de a stabili dacă prevederea legală criticată se aplică pentru orice condamnare penală sau doar pentru cele în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus ca pedeapsă complementară interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 lit. b) din Codul penal”, mai explică instituţia.

Un alt aspect avut expus de Avocatul Poporului se referă la lipsa unui tratament juridic diferenţiat între „persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, pe de o parte, şi persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe de altă parte, aspect ce atrage încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, precum şi a art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, art. 2 pct. 1 şi art. 21 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1, precum şi art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice”.